Asculta acest articol
O dezbatere destul de aprinsă, uneori aproape de scandal, s-a iscat pe marginea miliardelor primite de la UE.
În PNRR “s-a mufat” după expresia folosită de liderul AUR, o firmă privată. Cel ce a dezvăluit acest lucru este George Simion. Este prima intervenție serioasă a liderului AUR. PNRR a împărțit România politică în două tabere.
Pe de o parte guvernul și partidele din coaliția de guvernare prezintă partea pozitivă, impactul major pe care îl vor avea cele 30 de miliarde de euro asupra dezvoltării țării, pe de altă parte tabăra opoziției care acuză guvernul Cîțu și mai cu seamă pe ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea de incompetență.
Mai mult, opoziția, cu PSD în frunte, au mers atât de departe încât la un moment dat afirmă că întregul proiect PNRR ar fi fost refuzat de Comisia Europeană. Această dezbatere prelungită, și care foarte probabil va însoți întreg parcursul aplicării PNRR, demonstrează că nici pe probleme majore, de ordin economic, partidele actuale nu pot cădea de acord.
Că nu există un consens pe probleme de ordin politic, ba chiar și pe problemele de ordin social, cum ar fi pensiile, ar fi de înțeles, dar este de neînțeles cum partidele nu pot ajunge la un compromis nici când este vorba despre o problemă concretă, care vizează viitorul României.
Vina este împărțită. Pe de o parte guvernul avea obligația să prezinte până la cele mai mici detalii concepția care a stat la baza întocmirii PNRR.
Pe de altă parte, opoziția deși are suficiente informații, multe din zona Comisiei Europene, preferă să prezinte faptele în mod deliberat fals.
Desigur, persoana desemnată cu prezentarea proiectului, ministrul Ghinea, nu are o prea mare abilitate de comunicare. S-ar părea că materialele incluse în proiect nu au fost coerent prezentate și acest lucru a provocat cererea de foarte multe precizări din partea specialiștilor europeni. Nu o dată premierul Florin Cîțu a simțit nevoia să declare public că PNRR este pe drumul cel bun, dar că se cer anumite precizări nu doar României, ci și altor țări.
Adevărul este că fiecare țară a forțat lucrurile cât a putut pentru a accesa cât mai mulți bani. Nu întotdeauna nu coincid prioritățile pe care le consideră țara respectivă cu prioritățile Comisiei Europene. Adică România are un anumit plan care nu coincide cu viziunea Comisiei Europene despre evoluția Uniunii Europene. De exemplu România a dorit să aloce fonduri pentru realizarea unui sistem de irigații, iar Comisia Europeană a precizat că fondurile alocate prin PNRR nu includ astfel de investiții.
Ca eurosceptici, am putea spune că Europa occidentală, țările dezvoltate, nu au niciun interes să se dezvolte agricultura unei țări ca România, transformată într-o piață de desfacere a produselor de import.
Până la urmă și la repartizarea fondurilor europene este vorba tot despre politică. Politica economică ocupă un loc important în toate structurile UE, de la Parlamentul European la Comisia Europeană și Consiliul Europei. România încă nu are un statut egal cu restul țărilor europene, așa cum rezultă și din refuzul de a fi primită în Spațiul Schengen. România este încă monitorizată prin Mecanismul de Cooperare și de Verificare, în timp ce Bulgaria a scăpat de MCV.
Treaba opoziției este să critice tot, inclusiv problemele nerezolvate în ceea ce privește locul României în UE. Sigur că PSD uită că mare parte din aceste probleme le-a lăsat nerezolvate, ba chiar le-a amplificat în timpul guvernării lui.
