Asculta acest articolFiguri cvasinecunoscute, atmosferă de casă de cultură recent dotată cu mochetă și draperii din care încă mai emană mirosul greu de nou. Nu este vorba despre o întâlnire oarecare dintr-un orășel vizitat de un domn de la centru. Este vorba chiar de summitul Celor Trei Mări.
Dintre cei nouă președinți ai țărilor riverane, majoritatea aleși de parlamente, nu prin vot direct, deci având un rol decorativ, președintele nostru iese în evidență în mod pregnant.
În primul rând prin faptul că partenerul cu care și-a primit oaspeții este un umil funcționar, și el președinte, dar al Camerei de Industrie și Comerț. În al doilea rând pentru că este mediatorul întâlnirii și și-a rezervat un rol central.
Deci toți ochii sunt îndreptați spre Klaus Iohannis. Cum la summit nu participă niciun alt reprezentant al guvernului român, al parlamentului, eventualele realizări vor trece în contul său electoral.
Așa cum deja suntem obișnuiți, la astfel de întâlniri sunt remarcate cu precădere gafele. Și, spre deliciul presei, a avut loc o gafă de proporții. Premierul Viorica Dăncilă trebuia să-l întâmpine la aeroport pe președintele Comisiei Europene, un fel de prim ministru al UE.
Cum avionul a sosit mai devreme decât era programat, Jean-Claude Juncker nu a mai pierdut vremea, s-a urcat într-o mașină și s-a îndreptat spre summit. Premierului român i s-a tras clapa. Mașina ei cu girofar s-a intersectat cu mașina cu girofar a înaltului demnitar european.
Întâlnirea de 15 minute programată a avea loc în salonul oficial de la Otopeni nu a mai avut loc.
S-au întâlnit, tot pe aeroport, la plecare. Oricum, făcând parte din familii politice diferite, nu au o relație foarte apropiată.
Importante sunt obiectivele pe care și le propun cele 12 țări. România pare să fie lider de proiecte în regiune. O cale ferată care să lege sudul românesc de nordul polonez, drumuri, investiții în energie. Toate fiind proiecte economice, ne putem imagina că, totuși, vor reverbera și în cultură, în proiecte sociale.
Deocamdată proiectele sunt în fază primară, mai mult intenții decât realizări. Speranțe sunt, ca întotdeauna. Vedem deja autostrăzi legând Constanța de Gdansk, Riga și Vilnius de București, pe la Sibiu sau Brașov.
Cu o parte dintre aceste țări împărtășim o istorie comună, sărbătorim Centenarul în același an 2018. Încă un punct comun este apartenența la fostul bloc socialist. Nu trebuie uitat nici că toate fac parte din UE și NATO. Un motiv în plus ca proiectul lor să fie susținut de mai puternicele țări din cele două structuri euro-atlantice.
Politică externă în toată puterea cuvântului, incluzând investiții comune, apărare comună, dar și respectarea acelorași valori. Nu ne așteptăm să găsim aici “state paralele”, protocoale secrete, ca să nu mai vorbim despre lovituri de stat.
Există mici probleme, diferențe de tratament. De exemplu România și Bulgaria nu fac parte din spațiul Schengen.
Prin urmare când trenul de mare viteză se va îndrepta dinspre București spre Varșovia va fi oprit la graniță pentru verificarea documentelor. În subsidiar, adică la dineurile organizate la Cotroceni, în față cu un pahar de vin, este posibil să se discute și aceste probleme.
Klaus Iohannis, cu toate că este de origine germană, nu a reușit să clintească birocrația germană ca să pună o vorbă bună pentru România. Olanda, deși are investiții importante în România, nu se lasă înduplecată. Prin forța unită a celor trei mări, avem o șansă în plus de a intra într-un joc politic mai agresiv în relația nu tocmai corectă cu țările privilegiate din UE.
