Asculta acest articolCând faci politică nu ai voie să-ți faci dușmani pe vecie. Acest adevăr simplu nu a vrut să-l înțeleagă Traian Băsescu. Urmând exemplul președintelui, PDL pe întreaga perioadă a guvernării s-a închis în spatele unui zid de unde nu a încetat să arunce săgeți otrăvite și grenade incendiare asupra tuturor partidelor. Nu a ezitat să-și atace nici aliații, UDMR fiind ținut tot timpul sub presiune.
Un exemplu este cazul ministrului Borbely, tracasat de președinte. Izolat total, PDL a plătit cu vârf și îndesat la alegerile locale și parlamentare. Mai mult, înainte de terminarea mandatului au făcut un pas înafară o serie de lideri democrat liberali, iar UDMR și UNPR i-au retras sprijinul guvernului Ungureanu.
După această lecție aspră, aflat în campanie electorală, PDL întinde o mână înspre mai vechiul său aliat, devenit dușman. PNL este văzut ca un colac de salvare de o parte dintre democrat liberali. Cristian Boureanu visează la formarea unei drepte puternice printr-o alianță cu PNL. El însuși este unul dintre liberalii care au părăsit PNL odată cu înființarea Partidului Democrat Liberal de către grupul lui Theodor Stolojan. Reîntoarcerea fiului rătăcitor la partidul-mamă este un proces început cu Sorin Frunzăverde și continuat sistematic. Exemplul fostului primvicepreședinte PDL a fost urmat de un șir lung de transfugi, ultimul fiind alt primvicepreședinte Mihai Stănișoară.
Plecările succesive din PDL spre PNL îi fac pe unii lideri democrat liberali să creadă că pe viitor va fi posibilă o alianță între cele două partide. De regulă partidele mici sau cele aflate în criză tind spre alianța cu un partid mai mare, care, evident, le pot tracta spre guvernare. Cum acest lucru s-a mai făcut este greu de crezut că se va repeta pur și simplu. Trebuie motive foarte serioase. Singurul lucru care ar putea îndrepta PNL-ul spre alte partide este ruperea USL. Dacă PSD îi dă afară de la guvernare pe liberali atunci se poate întâmpla orice, inclusiv formarea unei puternice alianțe de dreapta. Dar ca să se întâmple acest lucru ar trebui ca PSD să fie exact cum a fost PDL. Să dorească în primul rând disoluția PNL, să fie un partid închis și, foarte important, să fie condus cu o mână de fier de un lider autoritar cum a fost Traian Băsescu. Se pare că niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în acest moment. PSD îl susține pe Crin Antonescu la președinție și nu dă semne că ar dori să înghită PNL-ul. PSD a dorit să coopteze și UDMR-ul la guvernare, iar Victor Ponta este departe de a fi un lider cu tendințe autoritariste, dictatoriale.
Prin urmare PDL face degeaba curte unui partid pe care a dorit să-l suprime că va fi tratat cu refuz. De altfel, PNL a adoptat o altă strategie. Adună de la PDL om după om, începând cu primarii și consilierii locali și terminând cu parlamentarii. Cum privesște PSD acest demers al aliaților? ~ncă nu dă semne vizibile că ar fi foarte deranjat, dar nici nu se bucură prea mult. Formarea unui mare partid de dreapta, la fel de puternic ca PSD, se va realiza la un moment dat, însă nu acum. Și este foarte posibil ca PDL să nu aibă un rol esențial, acest partid având mai multe șanse să repete experiența PNȚCD-ului decât să devină ințiatorul unei construcții politice puternice.
Este prea devreme pentru a vorbi despre un nou sistem de alianțe. Stabilitatea politică este o realitate și nu sunt semne că ar fi în pericol. USL se ține tare, cu toate micile dispute inter-personale, PDL rămânând la fel de izolat și în opoziție precum a fost când era la putere.
