PERSONALITATEA ZILEI

Principele Nicolae a murit la 9 iunie 1978

Asculta acest articol

La nașterea sa, fratele mai mare, Carol, avea 10 ani, iar surorile sale – Elisabeta și Mărioara – 9, respectiv 3 ani. A mai avut o soră – Ileana, născută în 1909, și un frate – Mircea, născut în 1913 și mort prematur, în 1916. Prințul Nicolae a fost botezat de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei.

Încă dinaintea Primului Război Mondial, Nicky a fost trimis la vestitul Colegiu britanic Eton, în pofida pasiunii sale declarate pentru medicină, la care s-a opus bătrânul rege Carol I. Pe atunci, un fiu sau un nepot regal nu putea fi decât militar. În timpul colegiului, prințul și-a uitat slăbiciunea pentru medicină și, aidoma viitorului său nepot, Mihai I, a devenit un pasionat al aviației și al sportului în general. De-a lungul anilor, lăsând să vorbească latura germană a sângelui său, și-a dovedit și abilitățile tehnice, asamblând singur câteva automobile artizanale, cu care a participat la mai multe raliuri și concursuri internaționale.

Principele începe activitatea în funcția de regent, odată cu moartea tatălui său, Ferdinand I, la data de 20 iulie 1927.
Instituția Regenței a dat naștere, încă din 1926, conturării unor grupări care doreau revenirea principelui Carol în țară, și considerau noua instituție o creație a lui Ion I. C. Brătianu și a partidului pe care îl conducea.

Încă de la început, „principele i-a sugerat lui Ion I. C. Brătianu, să constituie un guvern de „uniune națională” pentru a se diminua tensiunea politică din țară, generată mai ales de atitudinea opoziției în funte cu P.N.Ț.” Deși avea doar 24 de ani, în cei trei ani ca regent, a fost permanent preocupat de realizarea unui program pentru înzestrarea armatei, Marina și Aviația în special.

În cea ce privește prerogativele regenților, aceștia „nu aveau nici o putere politică, activitatea lor limitându-se la promulgarea legilor adoptate de Parlament la propunerea guvernului, participarea la diverse ceremonii oficiale și discuții cu miniștrii, care-i informau despre domeniul lor de acțiune.” Având o funcție oficială, tânărul principe, se afla mereu în atenția presei. Simțindu-se copleșit de funcția în care se afla, revenirea lui Carol i s-a păru cea mai convenabilă soluție. Începe să se alăture mișcării carliste, fiind unul dintre cei mai eficienți. În 17 ianuarie 1929 îi scria lui Carol o scrisoare în care menționează slaba funcționare a Regenței.

Un alt eveniment care avea să zdruncine funcționarea Regenței este criza economică din 1929, fiind o perioadă în care mișcarea carlistă câștigă avânt. Carol era văzut în acest context, un „Salvator”, omul capabil să scoată țara din situația dezastroasă în care ajunsese. Principele Nicolae a întreprins un turneu în anul 1930 prin unitățile militare pentru a-i convinge că armata are nevoie de un comandant, și că acela poate fi doar Carol.
A contribuit astfel, activ, la actul „Restaurației” din 8 iunie 1930.

În perioada 27 iulie 1927- 7 iunie 1930, a ocupat o funcție politică la care nu a aspirat niciodată.
Nicolae s-a căsătorit cu Ioana Doletti (fosta noră a politicianului liberal N.N. Săveanu) în secret pe 28 octombrie 1931, în comuna Tohani din jud. Prahova, încălcând statutul Casei Regale, care permitea mariajele doar cu membri ai caselor regale europene. La cere­rea lui Carol, mariajul a fost declarat nul de Tribunalul Ilfov în decembrie același an. Principele Nicolae nu a recunoscut însă decizia. În consecință, Carol al II-lea l-a scos pe Nicolae din Casa Regală. Nicolae și-a continuat viața pînă la capăt, sub numele de Nicolae Brana.

După o perioadă de negocieri și certuri cu Carol al II-lea, care insista pentru anularea căsătoriei, principele Nicolae a fost exclus din familia regală și obligat să părăsească țara. Principele Nicolae urma să primească lunar suma de 500.000 de lei din partea Guvernului și să-și ia numele de Nicolae Brana. Fratele lui Carol al II-lea s-a mutat cu soția la Lausane, Elve\ia, într-o vilă cu șase camere, închiriată. Cei doi aveau la dispoziție șase servitori și un șofer. Ei mai dețineau o vilă la St. Moritz, unde își păstrau obiectele de artă, mobilierul și automobilul, păzite de doi servitori.
Ioana Doletti a murit în anul 1963. Principele Nicolae al României a murit pe 9 iunie 1978 la Madrid, Spania.