Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Proiecte de agricultură durabile care combină acvacultura cu piscicultura

combinatie intre acvaponica si piscicultura
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
combinatie intre acvaponica si piscicultura
combinatie intre acvaponica si piscicultura

Roşiile şi peştii sunt pe cale să fie crescuţi împreună, în acelaşi mediu. Apa de la rezervele de peşte este utilizată pentru furnizarea de substanţe nutritive minerale care sunt esenţiale pentru creşterea plantelor.

Cercetarea se realizează în cadrul Institutului de Ecologie de Apă Dulce şi Pescuit din Berlin.

Câteva sute de peşti tilapia sunt „găzduiţi” în sute de bazine în cadrul institutului, fiind conectate la o seră unde sunt cultivate roşii. Aerul condiţionat menţine temperatura constantă la 27 de grade Celsius, astfel că se creează un mediu favorabil atât pentru tomate, cât şi pentru tilapia. Scopul proiectului este de a creşte legume şi peşti în condiţii 100% ecologice.

 

*  Producţia de alimente într-un mediu extrem de tehnic

 

Roşiile şi peştii se dezvoltă firesc într-un mediu creat artificial, dar care utilizează tehnologia pentru a asigura rezultate optime. Peştii sunt crescuţi în condiţii supraveghetate cu atenţie, iar rezervoarele nu conţin mai mulţi peşti faţă de câţi se găsesc în habitatul lor natural.

 

La rândul lor, şi roşiile cresc într-un mediu îmbunătăţit artificial. În loc de sol, tomatele sunt plantate în vată minerală. „Cultivarea plantelor fără sol se numeşte agricultură hidroponică”, explică Monsees. Creşterea peştilor tilapia împreună cu legume pare să fie o metodă încununată de succes, aşa cum arată cercetătorii.

 

Cheia constă în faptul că apa din bazinele peştilor este utilizată pentru a creşte roşiile. Acvacultura, agricultura organismelor acvatice, şi hidroponica, cultivarea plantelor folosind soluţii minerale nutritive în apă, au fost cândva domenii separate.

 

În esenţă, acest proiect combină acvacultura şi hridroponica. „Când plantele au nevoie de apă şi substanţe nutritive, aceasta este livrată de la bazinele în care sunt ţinuţi peştii”, spune Kloas.

 

 

 

*  Doi paşi de purificare a apei

 

Peştele excretă amoniac, care este toxic pentru tilapia, astfel încât apa trebuie tratată. Avantajul constă în faptul că apa murdară din bazinele peştilor reprezintă un îngrăşământ ideal pentru tomate, odată ce deşeurile peştilor au fost filtrate, iar amoniacul a fost eliminat din punct de vedere chimic.

 

În seră, purificarea apei are loc în mod automat. Apa murdară din bazinele peştilor trece prin ţevi de plastic albe. În primă etapă, deşeurile de peşte sunt filtrate, iar apa este purificată într-un biofiltru, un rezervor imens, negru, cu deschidere mică într-o parte.

 

Apa tratată din bazinele de peşte este trimisă prin conducte până în cutiile în care cresc roşiile. Orice surplus de apă este direcţionat către frunze sub formă de vapori de apă. Mai multe sisteme de răcire au fost instalate în plafon pentru a se asigura condensarea apei. Ciclul peşte-roşii este acum complet.

 

Plantele nu au nevoie de apă dulce, spre deosebire de piscicultura convenţională şi legumicultură. „Cu un astfel de sistem cu circuit închis, avem neoie de circa 10% de apă dulce pe zi. Putem să economisim o cantitate semnificativă de apă dulce şi, astfel, să gestionăm un sistem durabil”, spune Werner Loas.

 

Sistemul creat de cercetătorii germani ar fi extrem de bun pentru zonele secetoase. Apa evaporată este extrasă din seră prin găurile de răcire, fiind reintrodusă în sistem. Cu toate acestea, energia necesară pentru funcţionarea întregii unităţi este destul de mare. La institut, a fost instalată o instalaţie fotovoltaică pentru a limita emisiile. Werner Loas este de părere că sistemele solare simple sunt suficiente pentru a furniza energie pe tot parcursul anului.

 

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns