Războiul CV-urilor

Asculta acest articol

Foarte ciudate evenimentele petrecute în jurul numirii unor miniştri. Aici e vorba în primul rând de miniştri ai Învăţământului. Este deja de notorietate că rând pe rând ei au fost obligaţi să demisioneze în urma unor scandaluri publice apărute în jurul studiilor efectuate sau a operei scrise.

În primul rând e de mirare de ce premierul Victor Ponta i-a numit. Ne îndoiem că Ponta era la curent cu amănuntele dezvăluite ulterior de presă. Primul-ministru nu este înarmat cu fişele de cadre ale tuturor persoanelor ce ar putea fi numite în fruntea ministerelor. În fuga numirii unor candidaţi pentru portofoliile guvernului, în nici un caz premierul desemnat nu a avut timp suficent să le citească CV-urile şi apoi să se pronunţe. Numele viitorilor miniştri nu au apărut, în niciun caz, în cursul discuţiilor purtate cu Crin Antonescu, după cum lăsa să se înţeleagă Victor Ponta, numele acestea au apărut mai târziu, în zilele următoare.

Acesta a anunţat că pe drum, în cursul unei deplasări, a întocmit lista unui guvern cinstit, unic în perioada post-revoluţionară. Cu alte cuvinte, era vorba de viitori miniştri fără pată, foarte departe de vreo infracţiune, cinstiţi până în vârful unghiilor. Declaraţia a fost una din micile naivităţi ale unui tânăr devenit peste noapte prim-ministru şi care de abia acum urmează şcoala vieţii.

Guvernul, de fapt, l-au făcut alţii. Până acum au început să se clarifice doar ce rost au avut, pe lume şi în minister, cei numiţi la Învăţământ. Corina Dumitrescu nu a apărut pe lista guvernului din senin. Cineva, o persoană sau mai precis un grup spera să clarifice lucrurile din sistemul superior al învăţământului în favoarea universităţilor particulare.

Altcineva, cu interese opuse, i-a cercetat cu atenţie CV-ul. A aflat fapte total nefavorabile unui viitor ministru, iar efectul dezvăluirii acestora îl cunoaştem.

În locul ei a fost numit altul. Rostul lui în fruntea ministerului era de a-l scăpa de necazuri, de a-l scoate basma curată pe fostul rector al Universităţii din Oradea. PSD-ist devotat şi înfocat, un apropiat al lui Adrian Năstase, rectorul în perioada de dominaţie PSD-istă a măsluit nişte acte pentru a-şi asigura un buget confortabil. La această oră încă se judecă cu ministerul Învăţământului şi Ioan Mang, fost prorector în acea perioadă, a rectorului buclucaş, îl putea scoate în afara pericolului. Partea proastă a fost că şi Ioan Mag avea un CV discutabil. Nu ştim nici acum dacă e un plagiator sau nu, cert este că în jurul lui s-a declanşat un scandal de asemenea amploare că ministrul a fost obligat după 9 zile să demisioneze.

În locul celui din urmă, este aşezat Liviu Mihai Pop bine cunoscut în nordul ţării ca un foarte acid lider sindical. În repetate rânduri a încercat să găsească ac de cojocul ministerului, îndemnând profesorii să intententeze procese împotriva acestuia. Nimeni nu spune că profesorii nu au avut dreptate, ei mai având şi la această oră speranţa că vor avea câştig de cauză. Dar hotărârile judecătoreşti împotriva ministerului înseamnă în acelaşi timp şi devalizarea bugetului. Cine este persoana cea mai competentă, cea mai dibace pentru a pune frâu profesorilor nemulţumiţi? Chiar cel care i-a incitat. Astfel că fostul lider sindical devine persoana cea mai îndreptăţită să conducă ministerul.

Dar iată cum un control atent asupra CV-urilor poate răsturna o căruţ[ ca cea a guvernului. Aflăm mai nou că îi vine şi lui Ponta rândul. În perioada când a fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de Anticorupţie, o perioadă întinsă între 1998 – 2001, între martie şi iunie 2000 a absolvit un curs de masterat la Universitatea din Catania. Tocmai din Catania. Nu contează aici dacă a urmat cursuri de zi sau fără frecvenţă. Important este că Universitatea din Catania organizează aceste cursuri de masterat doar acum, în ultimul an.

Moda luptei în CV-uri a apărut doar în această perioadă, de câteva săptămâni. Ciudat este că mai înainte, cu câteva luni sau cu câţiva ani mai devreme, nimeni nu a avut ideea să cerceteze CV-ul lui Emil Boc sau al lui Traian Igaş sau al Elenei Udrea.

Doar în prezent se aplică sintagma tradiţională din basmele noastre: în luptă dreaptă să ne luptăm sau în CV-uri să ne cercetăm!