Asculta acest articolSpre deosebire de ziua culturii naționale, sora ei mai mare, ziua culturii mondiale nu a intrat în conștiința colectivă, în reflexul publicului de a intra într-un muzeu, la o galerie de artă, de a merge la teatru sau la un spectacol.
Probabil este vina instituțiilor, a artiștilor, și chiar a autorităților. Cândva, se obișnuia să se organizeze evenimente culturale, expoziții, spectacole, lansări de carte etc. sub înaltul patronaj al șefului statului, fie că era vorba despre rege sau președinte. Obicei uitat în zilele noastre.
Totuși, președintele transmite de fiecare dată câte o felicitare de sărbători. De pildă, acum a transmis sărbători fericite creștinilor care sărbătoresc Sfintele Paști și Pesah, Paștele evreiesc. În schimb, nu i s-a suflat de consilierul cultural că în 15 aprilie este Ziua Culturii Mondiale. Poate la anul.
Dar sărbătorile vin și trec. Problemele care îi preocupă pe oameni acum sunt crizele. Se vorbește despre o viitoare penurie de ulei, dar premierul Nicolae Ciucă asigură consumatorii că nu există un asemenea pericol.
Problemele cele mai grave sunt legate de gazele și petrolul rusesc. Reprezentanții țărilor OPEC, țări producătoare de petrol, întruniți la Viena, transmit că nu au capacitatea de a înlocui petrolul rusesc. La fel cum este foarte greu să fie înlocuit gazul rusesc. Dumnezeu le-a dat rușilor bogății naturale, dar din când în când le dă și câte un dictator.
În aceste vremuri este greu de ținut șirul crizelor. Vin una după alta într-un timp foarte scurt. Vestea bună este că după fiecare criză majoră vine o perioadă de înflorire economică și culturală. Scrie și în manualele de istorie, numai că astfel de lecții sunt destul de rare. Câte una, două pe secol. De exemplu pentru perioada regimului comunist sună ciudat să li se predea elevilor lecții despre dezvoltare economică și înflorire a culturii. Dar nu se poate nega existența unei culturi la cote onorabile și în perioada comunismului sau socialismului, date fiind condițiile.
În istorie chiar și războaiele se repetă, aproape identic. Doar armele și morții se schimbă. Cine cunoaște cum au început cele două războaie mondiale, zise și carnagii mondiale, va găsi multe similitudini cu situația actuală.
O țară atacă altă țară, alte țări sar în ajutorul țării invadate, țara invadatoare atacă respectiva țară și așa din aproape în aproape rezultă o bătaie universală.
Dacă nu mă înșel, Rusia a și anunțat că a început al treilea război mondial din moment ce o sumedenie de țări trimit ajutoare și arme în Ucraina. Întrebarea este dacă Rusia va ataca țările care-i ajută pe ucraineni sau doar le sperie.
Am amintit mai sus despre criza petrolului, a gazului, a uleiului. Acestea nu ar exista dacă nu ar fi pornit războiul. Stă în voința liderilor lumii să oprească războaiele. Dar cine poate sta de vorbă cu Vladimir Putin?
Au încercat diverși șefi de stat, președinți, prim miniștri, dar nu au reușit să-l calmeze pe năbădăiosul stăpân al Rusiei. Dacă nu ar fi amenințat lumea cu arma nucleară, probabil Rusia ar fi fost invadată de NATO, cea mai puternică alianță din istoria omenirii. La ce bun că este cea mai puternică armată din istorie dacă nu se poate folosi de forța ei? De ce nu poate uza NATO de forță? Din cauza armelor nucleare. De fapt, chiar asta a și fost ideea: inventarea unei arme atât de distrugătoare încât să nu poată fi folosită. Pentru că îi omoară și pe cei care o folosesc.
Cu aceste probleme se intră în zilele de sărbători pascale. Întâi sărbătoresc paștele catolicii, reformații, evreii, urmând ca duminica următoare să sărbătorească Sfintele Paști ortodocșii.
Cum și rușii și ucrainienii sunt ortodocși oare vor face o pauză?
