Asculta acest articol
Luaţi de valul războiului, guvernanţi şi guvernaţi, politicieni şi cetăţeni, au trecut relativ uşor peste problemele grave cu care se confruntă societatea românească. Nu mai prezintă mare interes nici covidul, deşi încă pericolul de infectare nu a trecut. Le place sau nu politicienilor, problemele vin peste ei, îşi cer rezolvarea cât mai urgentă. Curios este că fragilele partide de opoziţie, USR şi AUR, au intrat într-un fel de hibernare.
Mai scot câte un scâncet, dar fără niciun efect de ordin politic şi electoral. Modul lor de manifestare este strada, nu parlamentul, nu dezbaterile televizate.
Atât PNL cât şi PSD sunt conştiente de restanţele pe care le au. Multe, foarte multe promisiuni neonorate.
Nu s-a rezolvat problema scumpirilor, problema salarizarii, problema pensiilor. Războiul este o scuză, aşa cum a fost şi pandemia, dar până la urmă problemele nerezolvate se revarsă peste guvern.
Reformarea României, aşa cum era promisă de PNL, nu s-a realizat în prima fază din cauza pandemiei. Apoi a intervenit marea campanie pentru alegerile interne în PNL. A urmat un nou val al pandemiei, apoi a apărut criza politică soldată cu ieşirea USR de la guvernare. Odată cu noul partener, PSD, au apărut alte probleme.
Până la urmă opiniile divergente s-au armonizat, dar reforme tot nu s-au făcut. Între PNL şi PSD a apărut o competiţie pe invers: care partid este mai leneş, care ministru nu face deloc reformă? Ceva mai speculativ decât preşedintele PSD, Florin Cîţu a găsit soluţia: trebuie făcută o remaniere guvernamentală. Activitatea fiecărui ministru va fi analizată şi dacă se constată că nu şi-au atins obiectivele trasate prin programul de guvernare respectivii miniştri vor şi schimbaţi. Va mai rămâne un ministru pe funcţie?
Mai exigent decât Marcel Ciolacu, mai doritor de afirmare, Florin Cîţu ştie înainte de evaluare ce miniştri ar urma să fie remaniaţi. Deşi de la PNL sunt pe făraş mai mulţi, iar de la social-democraţi este doar unul singur, conducerea PSD nu este de acord.
Este vorba despre Marius-Constantin Budăi, un ministru destul de vocal, pus în fruntea ministerului Muncii tocmai pentru că este un bun comunicator. În sensul că suplineşte cu vorba ceea ce ar trebui să pună în practică. Adică să reformeze acest minister atât de important în relaţia cu marea majoritate a populaţiei, salariaţi şi pensionari.
Până acum s-a spart de câteva ori un guvern din cauza unui om. USR a ieşit de la guvernare pentru că premierul Cîţu l-a demis pe ministrul Stelian Ion. Solidaritatea de partid este extraordinară când este vorba să-şi apere oamenii şi privilegiile.
Florin Cîţu a dat câteva nume de miniştri liberali pe care intenţionează să-i remanieze. Dacă propunerea ar fi venit din partea lui Marcel Ciolacu, PNL ar fi sărit în sus ca lovit de rachetele hipersonice ruseşti. Guvernul s-a achitat onorabil de primirea refugiaţilor din Ucraina. Preşedintele Iohannis şi premierul Nicolae Ciucă au gestionat bine relaţia cu NATO, dar majoritatea problemelor interne nu şi-au găsit rezolvarea.
Nici nu sunt semnale că lucrurile au început să se mişte. PNRR, de care s-au legat atâtea speranţe, nu se vede că va fi “colacul de salvare” pe care ni l-a întins UE. Datoria externă creşte, preţurile cresc, dobânzile cresc, inflaţia creşte, puterea de cumpărare scade, leul se devalorizează, nivelul de trai scade, populaţia este tot mai dezamăgită de prestaţia guvernanţilor, dar tace din respect pentru drama prin care trece poporul ucrainean.
Deja cetăţenii români se pot considera victime colaterale ale războiului dintre necruţătoarea Rusie şi Ucraina care se apără cu mare curaj în faţa invadatorilor. În spatele acestei drame guvernul României îşi ascunde neputinţa de a reforma ţara.
