Asculta acest articolEste foarte posibil ca la congresul liberal de la finele lunii februarie, preşedintele partidului, Crin Antonescu să-şi măture adversarii. Deocamdată el nu anticipează nimic, nu declară nimic. A negat ori de câte ori a fost întrebat dacă are planul de a-i exclude pe Tăriceanu şi Chiliman. A apelat la talentul său oratoric, la sintagmele lui caracteristice construite dintr-o suită de sinonime, pentru a ocoli un răspuns cu un conţinut real.
Deducem că la acel congres liberal, vor ţâşni scântei. Nu excludem deloc posibilitatea ca din nou Tăriceanu şi Chiliman să-şi expună opiniile politice, deloc binevoitoare liderului Crin Antonescu. În fond ei pun în discuţie esenţa liberală a unui partid de mare tradiţie istorică, condus decenii la rând de mari personalităţi, intrate în panteonul cultural românesc. Brătienii – dacă e să-i pomenim numai pe aceştia – au semnat ani la rând nu numai linia politică a PNL, dar au avut influenţe notabile în politica românească înainte de primul război mondial şi înainte de cel de-al doilea război mondial. Au şi pătimit după lovitura de stat de la 23 august şi au fost martirizaţi de represiunea comunistă.
De aici, de la această moştenire, luând-o ca reper, pornesc demersurile grupului Tăriceanu-Chiliman. Nu excludem posibilitatea ca la congresul în cauză să mai apară câteva nume din partid care să li se alăture.
Multe, puţine, nu putem aprecia de pe acum. Crin Antonescu indiferent ce se spune despre el, că este sau nu este marioneta lui Dan Voiculescu, că la el primează sau nu calculul personal, orgoliile sau dorinţa nestăvilită de a sta în fotoliul prezidenţial cinci ani, ei bine, acest Crin Antonescu este autorul unei izbânzi politice liberale. Vrem sau nu vrem, trebuie să privim cu obiectivitate la numeroşii parlamentari liberali, la mai numeroşii primari şi preşedinţi de consilii judeţene liberali şi în egală măsură la miniştri liberali din guvernul Ponta.
Toţi cei enumeraţi aici, îi vor acorda un vot de încredere lui Crin Antonescu. De altfel rostul acestui congres este să-l reconfirme pe Antonescu în poziţia de preşedinte şi în aceea de candidat prezidenţial. Ideile rostite de binomul Tăriceanu-Chiliman sunt fără îndoială sublime, dar inaplicabile în contextul în care PNL este dominat fără drept de apel de Crin Antonescu. Cei doi opozanţi fie că vor fi mătrăşiţi, fie că vor fi lăsaţi în partid pentru a colora pozitiv caracterul democratic al acestei grupări politice.
Steaua lui Crin Antonescu este departe de a apune. Poate va ajunge preşedintele României, poate nu va ajunge, faptul este la latitudinea electoratului şi nu a membrilor PNL. Destinul lui ar şchiopăta doar dacă se desface, înainte de prezidenţiale, USL, şi, în acest caz, PSD intră în scenă cu propriul candidat, fie că pierde alegerile prezidenţiale într-un mod lamentabil.
În afara liberalilor care au fost gratulaţi cu funcţii importante, există numeroşi alţii, care prin forţa centrifugă a evenimentelor, au ajuns la periferia partidului. Mai târziu aceştia se vor coaliza copleşiţi de propriile lor frustrări. Acumularea acestora va fi resortul unei lovituri năpraznice îndreptate împotriva lui Crin Antonescu. Dar evenimementul se va petrece doar în anii următori. Până atunci, ei, ca şi întregul partid, sunt la cheremul lui Crin Antonerscu. Răzmeriţa lui Tăriceanu şi a lui Chiliman contează prea puţin.
