Asculta acest articolDe la protestele reziştilor, din timpul pseudo-regimului Dragnea, oamenii i-au lăsat pe politicieni să facă ce vor, să-şi facă şi să desfacă alianţe, să modifice cum vor legile, în parlament sau prin ordonanţe de urgenţ[, să emită directive, decizii, hotărâri după bunul plac. Mai puţin băgate în seamă de decidenţii politici, au venit scumpirile. Franţa, de exemplu, a luat foc. România a continuat să moţăie. O lungă perioadă de timp oamenii nu s-au implicat. Cu excepţia micului grup AUR, oamenii de rând nu s-au implicat în viaţa politică.
Ceva s-a mişcat în pandemie. Simţul civic, nemulţumirile sociale au fost de o intensitate foarte scăzută. Ca un curent de 12 volţi. Politicienii şi-au văzut de ale lor, poporul a tăcut, a suportat.
Clasa politică, de fapt cercul îngust unde se iau deciziile, în cazul tuturor partidelor redus la nivelul a două, trei, patru persoane, se trezeşte peste noapte cu o puternică mişcare de protest.
Până la greva profesorilor politicienii au crezut că pot face orice, fără să suporte consecinţele deciziilor lor, oricât de proaste, de nedrepte.
Sigur, promoţiile 2023, clasele terminale, gimnaziu şi liceu, sunt cel mai greu încercate. Elevii plătesc pentru greşelile politicienilor tuturor guvernelor faţă de domeniul educaţional.
Principala cauză a grevei profesorilor este, înainte de orice, legată de nivelul scăzut al salarizării din învăţământ. Paleta nemulţumirilor este, însă, mult mai largă.
Categorie socială după categorie socială descoperă că guvernul nu şi-a făcut datoria, că prin deciziile luate le-a creat o serie de dezavantaje socio-profesionale. O decizie-bombă vine chiar în această săptămână. Se reduce subvenţia agricolă la secetă cu peste 60%, de la 1000 de lei la hectar la 335 de lei. Din puţin se face şi mai puţin.
Lucru important, se lansează teme noi. Inechitatea salariilor şi patriotismul economic înlocuiesc tema corupţiei, învârtită în timpul regimului Băsescu. Se fixează noi borne care anunţă începutul campaniei electorale.
Imposibilitatea satisfacerii revendicărilor de natură socială vor conduce spre adevărata cauză: corupţia, nepotismul, hoţia, dispreţul faţă de banul public.
Populaţia vrea schimbare, iar clasei politce, profitorilor, le este frică de schimbare. Partidele ar dori să scoată cât mai mulţi oameni la vot, dar oamenilor le place mai mult să iasă în stradă ca să-şi arate nemulţumirile. Politicienii, candidaţii, vor dori să vorbească despre realizările lor, iar populaţia va dori dezbateri despre corupţia lor, despre furtul din banul public.
Partidele vor încerca să-şi ajusteze programele după noile opţiuni ale alegătorilor, dar principalele partide au fost la guvernare. Cum să mai crezi în promisiunile lor?
Profesorii chiar asta fac acum: nu renunţă la grevă pentru că nu cred în promisiunile pe care le face guvernul. PSD şi PNL nu pot miza pe discursuri electorale ca partidele de opoziţie, USR şi AUR. Că altele nu avem.
PSD a găsit o şmecherie. Îşi denumeşte tendinţa spre suveranism, “patriotism economic”. Este important de urmărit cât de departe va merge pe linia acestui tip de naţionalism după ce Marcel Ciolacu va prelua conducerea guvernului.
Se dă ca dată a demisiei lui Nicolae Ciucă, vineri, 9 iunie. Cu rotativă sau fără rotativă, problemele se adună. Cât se poate extinde paleta nemulţumirilor? Până la explozia finală, demisia guvernului. Nu este exclus ca lucrul acesta să se întâmple când în fruntea guvernului se va afla un prim ministru social-democrat. Adică se va deschide calea unei noi coaliţii de dreapta? Orice este posibil.
Fii primul care comentează