Asculta acest articolAm asistat la o discuție aproape normală între șefii diplomației din România și Ungaria. Vizita la București a ministrului de externe ungar s-a petrecut într-un moment considerat tensionat. Dar nu au sărit scântei. Mai mult, mesajul Budapestei a fost că va sprijini intrarea României în spațiul Schengen. Cu toate acestea, rămân sub semnul întrebării o serie de evenimente interne.
În fond, de ce atârnă oamenii steaguri? De unde vine nevoia aceasta de exprimare prin simboluri? “Când vor să scumpească alimentele ne arată steagul secuiesc. Când introduc o nouă taxă sau se majorează tarifele la utilități ne spun pentru a mia oară că PDL a taiat salariile cu 25%.” Cam aceasta este chintesența unei scrisori trimise redacției zilele trecute.
Cititorul nostru, fără îndoială nedeprins cu internetul, altfel ar fi scris un comentariu anonim pe site-ul ziarului, ne spune că toate guvernele sunt la fel, doar oamenii care îl conduc sunt alții. Vrea să spună că fiecare partid ajuns la putere recurge la tot felul de tertipuri pentru a sustrage atenția opiniei publice de la problemele reale. Într-adevăr, explozia prețurilor din primele luni ale acestui an au fost însoțite de așa-numitul război al steagurilor.
A curs mai multă cerneală și s-au consumat mai mulți nervi discutând despre o cârpă colorată decât despre motivele pentru care prețurile la produsele de bază au săltat într-o lună cât altădată în doi ani. Cititorul nostru nu înțelege de ce, nu înțelege cum s-a ajuns în această situație. Un prim răspuns ar fi simplu: pentru că guvernul nu este stăpân pe situație, nu controlează sau nu vrea să controleze economia.
Concentrat să-și consolideze poziția, preocupat să-i înlocuiască rapid pe foștii șefi PDL cu oameni din USL, dorind să-i taie toate pârghiile președintelui Băsescu, noul stăpân al țării pierde din vedere esențialul, anume că țara trebuie guvernată rațional. Nu li s-a uscat cerneala pe noile contracte de muncă, și iată că noii guvernanți creează din mers un sistem mai corupt decât a fost cel pe care votanții l-au dat jos.
Ei bine, în acest joc strategic din spatele ușilor închise, intră și preocuparea minoră pentru ei, majoră pentru populația credulă, de a incita la ură inter-etnică. Steagul, simbolul național, nu ține de foame dar îi face pe naivi să uite de foame pentru moment. Prin urmare s-a ajuns la falsa problemă dezbătută cu folos și fără folos în aceste săptămâni, problema maghiarilor.
Ceea ce la nivel central este o simplă poveste, în județele cu populație amestecată riscă să devină o dramă. Este de la sine înțeles că UDMR reacționează. Orice reacție provoacă o contrareacție. Este posibil, în aceste condiții, ca UDMR să se radicalizeze. Iar odată cu el întreaga opoziție, atâta câtă este, să recurgă la un discurs care să radicalizeze sindicatele și populația. Cu atât mai mult se poate ajunge la o astfel de situație cu cât nemulțumirile față de noii aleși sunt tot mai mari. Mai mult de atât, au început să se certe între ei, ca și când nu le-ar ajunge prada.
În iureșul luptei pentru consolidarea puterii și înlăturarea definitivă a oricăror urme a fostei puteri, prinși în plasa intereselor personale, guvernanții au uitat să guverneze. Ei vor doar să conducă, or a conduce nu este totuna cu a guverna.
Între timp prețurile cresc, iar ca o reacție la multiplicarea corupției instituționalizate acum de două partide mari, nu doar de unul, și evaziunea este în creștere exponențială. Clientela politică nu plătește impozite. Aceasta este definiția fundamentală a așa-zisei clientele politice. Percepția generală este că într-un timp foarte scurt s-a ajuns într-un punct mort.
Perioada de grație s-a încheiat. Lumea așteaptă ceva concret pentru a simți că nu a votat greșit. Va veni această limpezire? Dacă în viitorul apropiat ne vor explica de ce se majorează totul fără să se ieftinească nimic, fără să ne arate cine știe ce dihanie, atunci nu este totul pierdut. Guvernul Ponta mai are timp să-și revizuiască atitudinea publică, și împreună cu el întreaga cohortă a guvernanților. Altfel, odată cu radicalizarea UDMR se va radicaliza întreaga opinie publică. Dincolo de asta nu poate urma decât haosul.
