Se coace o alternativă la PSD şi PNL?

Asculta acest articol

Ideea unei lovituri de stat la Moscova s-a vehiculat încă de la invadarea Ucrainei ca soluţie pentru terminarea războiului. Iată ca armata lui Prigojin, o armată de mercenari, a pornit o mişcare de revoltă împotriva lui Putin. Întrebarea este dacă armata lui Prigojin se ridică împotriva dictatorului Putin sau împotriva strategului prost, împotriva generalilor ruşi care nu s-au dovedit capabili să cucerească Ucraina, o ţară infinit mai mică decât Marea Rusie?

Greu vom înţelege ce se întâmplă, cine se află în spatele lui Prigojin. Au trecut peste 33 de ani de la căderea lui Ceauşescu şi încă nu se ştie adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. A fost revoluţie sau lovitură de stat? Până la urmă contează consecinţele. Dacă a fost revoluţie, obiectivele ei nu au fost atinse decât pe jumătate. Dacă a fost lovitură de stat, autorii au fost răsplătiţi din plin. Ion Iliescu şi “revoluţionarii” lui au dominat scena politică aproape 15 ani, din 1989 până în 2004, cu un fel de pauză între 1986 şi 2000, dar nu total în afara jocului politic.

Este posibilă o lovitură de stat la Moscova? O asemenea operaţiune a avut loc şi împotriva lui Mihail Gorbaciov, după dezmembrarea URSS. Atunci salvatorul fragilei democraţii care a permis declararea independenţie unor state, printre care Ucraina şi Republica Moldova, a fost Boris Elţân. Un personaj năstruşnic care, de fapt, l-a adus la putere pe Vladimir Putin.
În politică, personajele sunt legate între ele.

Fie că le place sau nu, politicienii sunt sclavii propriilor partide. Interesele de partid l-au obligat pe Nicolae Ciucă să accepte o alianţă cu PSD. Desigur, la sugestia preşedintelui Iohannis.

Marcel Ciolacu, la rândul lui, a acceptat oferta PNL, pentru a deschide calea PSD spre guvernare. Dacă Putin se străduieşte să ia toate măsurile pentru a se menţine la putere, în cu totul altă conjunctură, PSD ;i PNL se străduiesc să rămână la guvernare, cu orice preţ. Nu împreună, ca până acum, ci separat.

De ce vor cele două partide să guverneze separat? O întrebare care îşi va găsi răspuns doar în momentul când alianţa celor două partide nu va mai exista, nici măcar ca intenţie.

Scorurile electorale ale celor două partide le obligă să stea împreună. Românii, deşi mari amatori de lovituri de stat, sunt mai puţin atenţi la ce se întâmplă în Rusia decât la ceea ce se întâmplă în România.

Ultima speculaţie este legată de o posibilă alianţă între USR şi AUR. Dacă se mai lipesc alte formaţiuni mai mici, o asemenea construcţie politică este de natură să sperie cele două partide mari. PNL şi PSD, în ciuda eforturilor de a-şi prezenta rezultatele guvernării comune, nu prea au ce arăta.

Ţara este prost guvernată. Niciun sistem nu funcţionează la parametri cât de cât acceptabili. Tot ce ţine de stat funcţionează defectuos.

Dacă au ajuns lideri ai PNL care să acuze propriul guvern că se guvernează numai pentru bugetari, că România are un guvern al bugetarilor, înseamnă că situaţia este extrem de gravă. În sensul că la viitoarele alegeri partidele care au guvernat au cele mai mici şanse de a câştiga.

O alianţă a întregii opoziţii, ceea ce înseamnă USR, AUR, Forţa Dreptei, PMP, alte formaţiuni mai mărunte, o alianţă a lor, se poate percepe de către populaţie ca o alternativă la PSD şi PNL.

Luat om cu om, cu ce sunt mai capabili oamenii din PSD şi PNL decât necunoscuţii din AUR şi USR?

Datorită participării la aceeaşi guvernare, PNL şi PSD au o problemă de identitate politică. Diferenţele dintre cele două partide nu sunt de substanţă, ci doar de nuanţă.

Mergând pe aceeaşi logică politică, nici diferenţele dintre USR şi AUR nu sunt de substanţă, de fond, ci de nuanţă, de formă exterioră.