Asculta acest articol
Regele Carol I a murit la Sinaia la 27 septembrie 1914, întristat de conjunctura istorică. După Consiliul de Coroană, unde s-a decis neutralitatea Romaniei în pofida dorinței regelui, diplomaţi, politiceni, ziariști veneau în România pentru a convinge pe rege sau pe primul ministru să intre într-o tabără sau alta.
Împăratul Wilhelm al doilea, împăratul Franz Josef trimit scrisori, şi curieri pentru a pleda cauza Triplei Alianţe. I.Gh.Duca notează în Amintiri: “Pe regele Carol aceste intervenţiuni îl torturau groaznic. El socotea că onoarea lui era angajată în alianţa noastră, că nu se ţine-/ cont/de obligaţiunile ei a însemna a-l pune în situaţia de a-şi călca cuvîntul militar.”
Ţara trăia după ceasul ştirilor din presă despre luptele de pe frontul de de vest. Regele Carol era convins că războiulo va fi scurt. Ştia că Germania nu poate lupta pe două fronturi vreme îndelungată. Totuşi francezii reuşesc să îi oprească pe germani la începutul lui septembrie (stil nou). Era clar că războiul va dura.
Familia regală este cuprinsă de frămîntări. Regina Elisabeta era ferm de partea Germaniei. Regele Carol ar trebui să renunţe la tron, şi să plece în exil, cu Ferdinand şi familia lui, dacă România ar apăra cauza Antantei. Ferdinand era supus şi ar fi plecat. Principesa Maria apăra la fel de ferm cauza Antantei, filoengleză şi filofranceză convinsă. Regele Carol avea o situaţie dramatică. Să declare război ţării unde se născuse, sau să urmeze poporul căruia îi era rege de 48 de ani? Mai era şi varianta abdicării. Bătrânul rege, pentru prima dată, nu ştia ce să facă. Era sfâşiat. Şi avea ţara împotriva lui.
În zorii zilei de sâmbătă 27 septembrie regele s-a simţit rău. A fost chemat doctorul, dar până să sosească acesta regele Carol murise în castelul Peleş, opera sa de o viaţă. Trupul neînsufleţit al regelui defunct, pe un afet de tun, părăseşte Peleşul. E marţi. Vreme rea, ninsoare şi ploaie, vânt şi frig. Cortegiul îl însoţeşte până la gara Sinaia. Va fi adus la Bucureşti marţi, pentru slujba religioasă ortodoxă. O alta catolică, s-a făcut numai pentru familie şi apropiaţi. De la gara Băneasa mulţimea însoţeşte îndurerată cortegiul. Pe catafalc era chipiul pe care regele îl purtase în 1866, ca tânăr căpitan, când venise în ţară. Se stingea primul rege al României, cel care avusese cea mai lungă şi rodnică domnie.
Fii primul care comentează