ENERGIA ÎN ROMÂNIA
Asculta acest articol… şi sper să ajungem să implementăm nişte măsuri corecte pentru cei care într-adevăr nu-şi pot plăti facturile energie, a declarat Silvia Vlăsceanu, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Energie Electrică – HENRO.
Referitor la taxele care grevează sectorul energetic, ea a explicat că acesta va fi întotdeauna cel mai uşor de taxat, pentru că aici activează firme mari, cu vizibilitate, şi “e mai uşor să taxezi 100 de companii mari de la care obţii sume consistente decât 1.000 de firme mici”.
În ce privește tehnologia SMR (small modular reactors), spune că va penetra foarte puternic piaţa, în următorii ani, pentru că mulţi vor ajunge la concluzia că este utilă pentru a avea şi energie electrică şi termică.
La COP 28 s-a semnat o Declaraţie pentru triplarea capacităţilor de energie nucleară până în 2050, situație care este în avantajul României, în opinia Silviei Vlăsceanu: “Tehnologia este promovată de foarte multe companii. Eu cred că această idee va penetra foarte puternic în următorii ani piaţa, pentru că mulţi vor ajunge la concluzia că este o soluţie pentru a avea şi energie electrică şi termică… Energia termică este o problemă în România.
Energia nucleară este deja un tip de energie care e abordată şi politic, şi social. Mie mi se pare că inclusiv organizaţiile de mediu, foarte active, de altfel, nu se mai opun acestui tip de energie, aşa cum au făcut în urmă cu nişte ani”.
Gradul de sărăcie energetică – cei care sunt în imposibilitatea sau cărora le este greu să-şi plătească facturile la utilităţi – a crescut şi nu doar în România. Astfel, trebuie ajutaţi cei care îşi dau veniturile sau cheltuie o mare parte din ceea ce câştigă lunar per familie, per gospodărie, pentru a plăti energie electrică, căldură, apa.
“Trebuie găsite soluţii pentru aceşti consumatori vulnerabili, din toate punctele de vedere, pentru că, până la urmă, cei vulnerabili s-ar putea să aibă probleme şi de sănătate. Deci vulnerabilitatea se manifestă plecând de la confortul termic şi de la ce îţi permiţi în casă pentru a-ţi creşte gradul de confort, care s-ar putea să greveze bugetul familiei”, arată Vlăsceanu, citată de Agerpres.
Pe zona de producţie e nevoie de mai multe capacităţi şi nu doar din regenerabile. “E bine să fie şi prosumatori, şi producători privaţi din surse fotovoltaice şi eoliene. Şi alte ţări în care s-a investit în regenerabile de acest fel au probleme de funcţionare tehnică, în primul rând. Nu pot să spun că au ajuns la saturaţie, dar deja multe state, inclusiv România, se orientează acum, de exemplu, spre off shore wind, unde iarăşi e o discuţie, despre cât de uşor e de făcut o capacitate offshore – costuri, posibilităţi tehnice dar probabil că vor fi nişte megawaţi instalaţi şi offshore. Este nevoie însă de capacităţi de producţie, în capacităţi de bază, base-load. Una dintre acestea este nuclearul, care nu poate fi neglijat în contextul actual, hidro, care întotdeauna e soluţia de echilibrare a sistemului electroenergetic”, e de părere reprezentanta HENRO.
În ceea ce priveşte gazele, aceasta crede că chiar dacă vorbim că reprezintă o soluţie de tranziţie, tranziţia asta va fi mai lungă decât s-a anunţat iniţial, până în 2030: “Şi cred că, după COP-28, vor exista nişte concluzii legate şi de tranziţia energetică şi utilizarea combustibililor fosili. Nu ştiu dacă Europa poate să mai dea înapoi, să spună că mai revizuim acest termen, dar în orice caz, la nivel mondial, vedem că fiecare înţelege tranziţia în mod diferit. China, de exemplu, anunţă măsuri pentru orizontul anilor 2050-2060, chiar dacă este principalul producător din surse regenerabile şi pune în fiecare zi în funcţiune capacităţi de producţie, inclusiv pe cărbune. Nu cred că vor mai fi date în funcţiune capacităţi de producţie de energie pe cărbune, cel puţin nu în Europa. Chiar dacă mai avem cărbune.
În ceea ce priveşte stocarea, deocamdată vedem că şi aici sunt mulţi susţinători, dar stocarea nu e încă comercială şi nu poţi să bazezi pe stocare în baterii. Da, stocare, de exemplu, în centrale de acumulare prin pompaj. Şi multe ţări europene au capacităţi semnificative, inclusiv Spania, care e un exemplu foarte bun. Ne uităm la Spania că are multe regenerabile, dar are şi acumulare prin pompaj. Deci le dezvolţi simultan, pentru că altfel un incident, o avarie, într-un loc din Europa, se poate propaga”.
CITEȘTE ȘI:
Fii primul care comentează