Asculta acest articolToată lumea a căzut de acord că 2013 nu este un an electoral. Este un an al marilor decizii raționale, dincolo de orice interes politic. Prin urmare sunt condamnați să coopereze toți actorii politici. Trebuie să lase la o parte disputele și să-și aducă fiecare contribuția la depășirea momentului dificil în care se află economia. Judecând după modul în care s-a comportat după alegerile din 10 decembrie s-ar părea că până și Traian Băsescu s-a consolat cu noul său statut.
A pus armele în cui și promite că va coopera cu guvernul. La rândul său, Victor Ponta a abandonat tonul arțăgos arătând că este hotărât să nu facă anul acesta politică și să se concentreze pe măsurile anti-criză. Doar Crin Antonescu mai are o poziție neprecizată. Pe de o parte se simte obligat prin protocolul semnat cu Băsescu să respecte perioada de armistițiu, pe de altă parte el este obligat să intre în campanie electorală pentru prezidențiale.
Dacă facem o paralelă între anul 2008, an pregătitor pentru prezidențialele din 2009, putem observa foarte ușor că, în ciuda tuturor promisiunilor, anul 2013 va fi la rândul lui un an pregătitor pentru alegerile din 2014. Din păcate în istorie se repetă perioadele negre, nefaste. Privind în trecut nu găsim niciun exemplu de colaborare inter-partinică demnă de a fi repetată.
Nu poate fi imaginat un partid care a pierdut alegerile abandonând lupta de dragul unui interes major. PDL cu atât mai mult, nu este un partid care să se consoleze cu înfrângerea. Pentru democrat liberali, implicit pentru Traian Băsescu, alegerile prezidențiale și europarlamentare din 2014 oferă ocazia perfectă pentru o revanșă.
Opoziția, prin natura ei, va încerca să întrețină vie flacăra nemulțumirii sociale, redirecționând votul negativ înspre USL. Dacă PDL găsește un candidat redutabil pentru înlocuirea lui Traian Băsescu, anul 2013 poate fi considerat din toate punctele de vedere un an electoral. Orice măsură rațională luată de Guvernul Ponta va fi taxată, atacată fără să se țină seama că este absolut necesară. Când Victor Ponta spunea că lasă jos armele politice și pune guvernul la muncă, nici el nu credea
PDL s-a prăbușit pentru că a tăiat salariile și pensiile. USL se grăbește să promită că nu se va atinge de salarii. În 2013 nu tăiem nimic, dar intrăm și pe austeritate, promite Victor Ponta. Programul este promițător, dar mai rămâne să fie pus și în practică. Aici a fost marea problemă cu care s-a confruntat fiecare guvern. Una au spus, alta au făcut. De ce ar fi altfel guvernul actual? Doar pentru că promite Victor Ponta?
Pentru a ne face o imagine despre anul în care tocmai am intrat trebuie să privim puțin înspre partide. USL încă se ține bine în balamale. PSD și-a reglat conturile cu UNPR. S-a părea că nu mai sunt niciun fel de nuclee rebele. În martie fracțiunea ruptă se va reîntoarce la partidul-mamă.
PNL pare puțin mai fragil. Gigi Becali devine pe zi ce trece liderul informal, riscând să-l eclipseze până și pe Crin Antonescu. Au apărut câteva voci nemulțumite. Chiar președintele partidului vorbește despre un congres extraordinar. Se vorbește despre excluderi.
Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu și apropiații lor par să fie în vizor. Sunt toate acestea semnele bune ale anului? La început de an lumea este optimistă. De ce să nu sperăm că în ciuda experiențelor triste din trecut anul 2013 va fi o excepție, o excepție fericită?
