Sfânta Regina – fecioară martiră

Asculta acest articol

Localitatea Alise – Sainte Reine – Faleza Sfânta Regina -, din provincia Burgundia (Franţa), este aşezată aproape de vechea cetate galică Alesia, unde Iulius Cezar, în anul 52 înainte de Cristos, a învins armatele galilor răsculaţi, conduse de neînfricatul Vercingetorix.

Tradiţia locală, însă, a legat numele acestei cetăţi de amintirea Sfintei Regina, o tânără creştină a cărei credinţă şi iubire faţă de Cristos nu a fost înfrântă de iscusinţa şi puterea unui îndepărtat trimis al împăratului victorios.

În anul 251 după Cristos, când Galia era provincie romană, Olibrius, prefectul Galiei, fiind în trecere prin Alesia, întâlneşte la marginea oraşului o tânără în vârstă de 15 ani, care păzea o mică turmă de oi. Atras de înfăţişarea ei nobilă şi încântătoare, porunceşte să fie adusă în faţa lui.

Tânăra îi spune că se numeşte Regina şi se trage dintr-o familie bogată, dar a fost alungată din casa părintească şi este silită să-şi câştige pâinea în felul acesta, deoarece a cerut să fie botezată de către doica ei, care era creştină. Prefectul, contrariat de faptul că Regina s-a lăsat atrasă de această credinţă oprită de lege şi dispreţuită de toată lumea, i-a promis că, dacă renunţă la rătăcirea ei, o va lua de soţie şi va deveni o adevărată regină.

Tânăra îi declară deschis hotărârea de a nu se despărţi niciodată de Cristos. După ce a constatat că toate promisiunile sunt zadarnice, Olibrius a poruncit să fie aruncată în închisoare, până ce el se va întoarce din expediţia la frontiera provinciei spre care se îndrepta. La întoarcere, o găseşte pe Regina mai curajoasă şi mai hotărâtă.

Atunci, a poruncit să se folosească torturile obişnuite: bătăi cu vergele, strângerea cu cleşti înfierbântaţi, arderea cu plăcuţe de fier înroşit. Călăii au obosit, dar tânăra fecioară nu a încetat să-l laude pe Dumnezeu şi să-l dojenească pe Olibrius pentru purtarea nedreaptă faţă de creştini, până când i s-a tăiat capul. Mai târziu, pe locul unde Sfânta Regina a fost martirizată, creştinii au ridicat o bazilică, devenită loc de pelerinaj pentru cinstirea unei eroine a credinţei şi a vieţii neprihănite.

Prenumele Regina este derivat de la cuvântul rego – regere = a domni, a stăpâni; creştinii l-au preluat şi îl folosesc pentru că el exprimă demnitatea de rege, stăpân, pe care o conferă calitatea de fiu al lui Dumnezeu, primită prin botez.

Deoarece această demnitate, în gradul cel mai înalt, îi revine Preacuratei Fecioare Maria, care a fost numită Regină a tuturor sfinţilor, numele personal Regina este şi un sinonim al numelui Maria, şi s-a impus în mare parte datorită marii răspândiri a rugăciunii şi cântării mariane: “Salve Regina” – “Bucură-te, Regină ” Pentru acest motiv, persoanele care poartă numele Regina – sau Reghina – îşi pot serba ziua onomastică în una dintre multele sărbători ale Reginei tuturor sfinţilor.

(Vieţile Sfinţilor)