Asculta acest articol
Ciril şi Metodiu sunt fraţi şi înainte de a deveni călugări se numeau Constantin şi respectiv Mihail. Ei au desfăşurat o vastă operă misionară în secolul al IX-lea în părţile Europei Centrale şi cu tot dreptul sunt numiţi “Apostolii Slavilor”.
Marele lor merit este acela de a se fi adaptat popoarelor cărora le predicau Evanghelia. Metodele misionare folosite de ei deşi aprobate de Papa de la Roma, au provocat o mare împotrivire din partea latinilor; numai îndârjirea neînfrântă a lui Metodiu a reuşit să ducă lucrarea la bun sfârşit.
De asemenea, un alt mare merit al lor este acela de a fi creat un nou alfabet, numit chirilic, după numele Sfântului Ciril, şi de a fi oferit lumii slave traducerea Bibliei, a Liturghiei şi a rânduielilor bisericeşti. În timpul cât au trăit pe pământ însă, nu au avut “o viaţă uşoară”; au trebuit să lupte din greu cu împotrivirile care se coalizează întotdeauna în jurul marilor inovatori.
Cei doi fraţi erau de loc din Tesalonic, fii ai unui funcţionar imperial; ei cunoşteau limba slavă vorbită în Macedonia. Constantin, mai tânăr decât Mihail, născut în anul 827, a fost sfinţit preot şi a început să activeze în învăţământ. Mihail a urmat cariera politică, dar când a fost numit guvernator al unei provincii bizantine de limbă slavonă, a renunţat la postul râvnit de mulţi şi s-a făcut călugăr, luându-şi numele de Metodiu.
În anul 860 cei doi fraţi au primit de la împărat misiunea de a predica Evanghelia în ţinutul Hazarilor*; trei ani mai târziu au fost chemaţi de principele Ratislav în părţile Moraviei. Aici au elaborat alfabetul chirilic şi au făcut prima traducere în limba slavonă a Bibliei şi a Liturghiei. Acuzaţi că sunt schismatici şi eretici, Ciril şi Metodiu s-au simţit datori să alerge la Roma, unde Papa Adrian al II-lea i-a primit cu deosebită consideraţie; mai mult, le-a împlinit dorinţa de a oficia Sfânta Liturghie în limba slavonă în faţa lui însuşi şi a unei mari mulţimi de credincioşi.
La Roma, Constantin-Ciril a murit în ziua de 14 februarie 869, şi a fost înmormântat în bazilica Sfântul Clement, lângă Coloseum; venind la Roma, Ciril adusese moaştele Sfântului Clement din insula Chersonez, unde acesta murise în exil (97).
Metodiu a fost sfinţit preot de către Papa şi numit Arhiepiscop de Sirmium**. S-a reîntors între slavii săi, şi până la moarte, întâmplată la 6 aprilie 885, a trebuit să lupte neîncetat pentru a introduce limba slavonă în oficierea slujbelor, în locul limbilor greacă sau latină, care nu erau cunoscute de aceste popoare venite din răsărit.
Slujba divină la înmormântarea sa a fost oficiată în limbile slavonă, greacă şi latină. Metodiu închidea ochii mulţumit că a deschis încă un drum pe care să treacă spre sufletele oamenilor evanghelia împăcării.
Numele de călugărie pe care le-au luat fraţii Constantin şi Mihail, exprimă de fapt caracteristici ale vieţii lor.
Ciril vine de la grecesul Kurios=Domnul, sau însuşire aparţinând lui Dumnezeu; la vocativ are forma Kyrie, cunoscută din invocaţia Kyrie eleison=Doamne, ai milă de noi. Ca nume de persoană, Ciril înseamnă om dăruit, aparţinând lui Dumnezeu.
Metodiu, nume luat de Mihail în călugărie, exprimă rolul de tovarăş de drum al fratelui său preot Constantin; se compune din meta=cu, lângă, alături şi hodos=drum, cale, însemnând cel care întovărăşeşte pe altul pe cale spre a ajunge la o ţintă (apropiat este cuvântul metodă: sistem de lucru, de cercetare).
* Populaţie de origine asiatică, aşezată în părţile Crimeei ** Centrul provinciei romane “Panonia Inferior” şi fostă reşedinţă imperială în secolul al IV-lea, vechi centru martiric şi reşedinţă episcopală de limbă latină la sudul Dunării. Vestit centru sinodal din epoca ereziilor cristologice şi focar de arianism prin episcopul său Photin.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează