Sinagoga Mare a Sătmarului a împlinit 120 de ani de la consacrare

Asculta acest articol

    Duminică 16 iunie complexul de cult mozaic din Satu Mare a fost centrul mai multor manifestări organizate de Comunitatea evreilor sătmăreni. Au fost comemorați martirii deportați la Auschwitz-Birkenau în 1944, a fost sărbătorită împlinirea celor 120 de ani de la darea în folosință a Sinagogii Mari și a avut loc un excelent concert klezmer. Altfel spus, tristețea comemorării, bucuria cultului și veselia muzicii s-au reunit într-o sinteză a etosului comunitar evreiesc.

Ne propunem în cele ce urmează să punctăm momente din istoria evreilor sătmăreni și lăcașurilor lor de cult, ilustrate exemplar în expoziția realizată de Asociația SAVO – Scrieri ale vechiului oraș, deschisă la balconul Sinagogii, devenit un primitor loc de expoziție.

Evreii sunt prezenți la Satu Mare de aproape patru secole

Prezența evreilor în orașul Satu Mare este atestată pentru prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1629), permite stabilirea lor în zonă. În următoarele două secole, recensămintele din Satu Mare constată scăderea treptată a numărului evreilor localnici.

În anul 1842, evreii așchenazi au înființat oficial Comunitatea Evreilor din Satu Mare. În 1869, comunitatea evreilor din oraș se divide în evreii ortodocși (conservatori), evreii neologi (liberali) și evreii status-quo ante (independenți).

Comunitatea status-quo s-a organizat în 1898, având atunci 120 de membri. În perioada 1903-1905 și-au construit o sinagogă și în 1906 și-au înființat propriul cimitir. Printre rabinii acestei comunități au fost Alexandru Jordan (1903-1932), Josef Friedmann (1935-1944) și Ernö Klein (1946-1948). Sinagoga lor era situată pe locul actualului sediu al Inspectoratului județean de Poliție.

În anul 1864 este deschisă prima școala evreiască din oraș, cu 100 de elevi (băieți și fete), care învățau ebraică și religie. În 1892 se deschide și prima școală de fete, ele neprimind însă educație iudaică. Acest lucru a făcut ca până la sfârșitul secolului al XIX-lea, 69% dintre evreii din localitate să fi absolvit o școală. Inițial învățământul se făcea în maghiară, dar din anul 1926 s-a renunțat la folosirea acesteia.

În perioada interbelică, evreii se ocupau cu activitatea comercială (ateliere de croitorie, fabrici de lumânări, fabrici de cărămidă, edituri) sau aveau profesii liberale (bancheri, avocați, medici). Dacă în 1919 erau 8.959 evrei în Satu Mare, în 1935 numărul lor crescuse la 12.000 evrei, pentru ca în 1941 să devină de 12.960 (ceea ce însemna o pondere de 24,9% din populația orașului). Imaginile expoziției ne arată prezența activă a burgheziei evreiești în peisajul comercial, dar și inedita lor echipă de fotbal, numită “Bar Kochba” după numele unui erou al luptelor cu romanii.

Drama Holocaustului la Satu Mare

La 5 aprilie 1944 s-a instituit obligația ca evreii să poarte steaua galbenă, iar la 3 mai s-a înființat un ghetou în perimetrul delimitat de străzile Petöfi, Tompa, Avântului, Báthory, Martirilor Deportați, Zrinyi, Retezatului, Kert, Golescu, Károlyi Köz și Kogălniceanu. Acolo urmau să locuiască cei 18.863 evrei concentrați în oraș. În interval de o lună au fost deportați pe rând evreii din ghetou, astfel: 19 mai – 3.006 evrei, 22 mai – 3.300, 26 mai – 3.336, 29 mai – 3.306, 30 mai – 3.300 și 1 iunie – 2.615 evrei sătmăreni. După război, abia 500 de evrei au revenit în oraș. La recensământul populației din 1992 doar 205 mai locuiau pe teritoriul județului Satu Mare, dintre care 52 de persoane în municipiul Satu Mare.

În anul 2004 în curtea Sinagogilor de pe strada Decebal a fost dezvelit Monumentul Holocaustului din Satu Mare. La 12 iunie 2005 pe zidul Sinagogii Mari a fost dezvelită o placă comemorativă pe care sunt trecute numele evreilor sătmăreni uciși în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau în anul 1944.

Scurtă istorie a Templului Mare

Prima sinagogă din Satu Mare a fost construită între anii 1852 și 1858 pe str. Decebal. Pe locul ei a fost construit ulterior templul de astăzi. Templul Mare a fost construit în perioada anilor 1889-1892 în stil maur, după planurile arhitectului maghiar Nándor Bach (1842-1905). El se asemănă ca proiect cu sinagogile din Oradea și Dej și are 846 de locuri, fiind dotat încă de la început cu orgă.

Alături de Templul Mare, în oraș au mai funcționat și alte două sinagogi: Sinagoga din strada Țibleș (construită în 1912 și prăbușită aproape 100 de ani mai târziu) și Sinagoga “Saare Tora” (construită în 1927 lângă Templul mare, numită acum “Talmud Tora”), precum și 20 de case de rugăciuni.

Templul Mare îşi justifică numele deoarece arată ca o clădire monumentală. Pe faţada principală sunt marcate cele trei nave specifice unei mari sinagogi – nava centrală principală mai largă şi navele laterale mai înguste. Volumul templului accentuat prin separarea celor două niveluri, parter şi etaj conferă amploare clădirii. Influenţe maure importante se regăsesc în tratarea exterioară a clădirii, cu turnuri şi turnuleţe faţetate.

Construcţia s-a realizat în anii 1891-1892, pe timpul rabinului şef Benjamin Farkas Mandelbaum, conform proiectului întocmit de arhitectul şi profesorul de desen Nandor Bach (1842 -1905), originar din Vác (Ungaria), cel care a proiectat şi sinagoga mare de la Oradea. Templul  a fost consacrat cultului în martie 1893. Numărul populaţiei evreieşti din Satu Mare a crescut la aproape opt mii în 1920. Probabil din această cauză a fost ridicată pe latura sudică a sinagogii casa de rugăciuni Talmud Tora, a cărei construcţie a fost terminată în 1927.

Suprafeţele faţadei, delimitate de pilaştri, sunt încheiate de frontoane triunghiulare şi cornişă cu şir de arcade oarbe decorative, frontoanele sunt penetrate de ferestre circulare. Vârful frontoanelor este decorat cu diverse motive ornamentale, peste frontonul central se află plăci de piatră inscripţionate amintind de Tablele Legii, iar pe cele laterale palmete decorative. Faţadele laterale sunt alcătuite mai simplu. Faţada nordică şi cea sudică este organizată câte pe şase axe, delimitate de pilaştrii şi cu ferestre suprapuse încheiate semicircular. Pe ambele faţade este şi câte o intrare secundară.
    Interiorul sinagogii se accesează printr-un hol. Spaţiul de plan dreptunghiular (heikhal) este divizat în trei nave de stâlpii din fontă cu capiteluri ornamentate, care susţin galeria desfăşurată în formă de „U”. În poziţie centrală este amplasată bima, un podium cu o masă care serveşte la citirea Torei, iar în peretele estic (mizrah) se află nişa grandioasă, cu închidere semicirculară şi coloane, ocupată de dulapul Torei, separat de spaţiul sinagogii cu un grilaj decorativ scund. Pe arcul nişei este o inscripţie în limba ebraică, respectiv decoraţii cu steaua lui David, deasupra dulapului sunt formele caracteristice Tablelor Legii, acestea fiind motive ornamentale specific evreieşti. De o parte şi alta a nişei, sunt amplasate strane, care odinioară erau rezervate conducătorilor comunităţii.

Atmosfera orientală din interiorul templului se datorează picturii ornamentale generale, pe suprafaţa bolţii teşite sunt motive geometrice şi florale stilizate înconjurate de chenare pătrate sau romboidale, iar decoraţia pereţilor este compusă din tipare alternant colorate, reprezentând palmete. Importanţă deosebită în decoraţia interioară au vitraliile compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme şi lustra impozantă, de factură orientală, ce atârnă deasupra bimei.

Casa de rugăciuni, de lângă sinagogă, este o clădire de plan dreptunghiular alcătuită dintr-un hol şi un spaţiu liturgic cu galerie vestică. Are două accese, poziţionate în axele centrale ale faţadelor vest şi nord.