Asculta acest articolPrimit cu urale şi lacrimi în ochi de delegaţii la congresul PMP, Traian Băsescu a oferit material de lucru mass mediei pentru următoarele zile. Deşi se afla în faţa celor câteva sute de simpatizanţi copleşiţi de emoţie, fostul preşedinte s-a adresat întregii naţiuni, partidelor, parlamentului, instituţiilor ca şi când ar fi în continuare preşedintele României.
De fapt de ce era atât de aşteptat Traian Băsescu? Pentru un singur lucru.
Lumea era curioasă să audă ce va spune despre Elena Udrea. Într-adevăr, şi-a exprimat opinia. În primul rând a apreciat “delicateţea gestului de a nu participa la congresul PMP”. În al doilea rând şi-a exprimat speranţa că protejata lui îşi va dovedi nevinovăţia. A mai dorit să transmită ceva? Da. Preşedintele este îngrijorat că i se compromite mandatul. Îi este teamă că nu i se vor reţine meritele. Care sunt acestea? Le-a expus personal: apărarea statului de drept, crearea instituţiilor capabile să apere statul de drept, independenţa justiţiei.
Tot ce a spus Traian Băsescu după o tăcere prelungită sunt teze, ca să nu spunem clişee, şabloane, ce pot fi regăsite în discursurile sale din timpul mandatului. El şi-a epuizat ideile cu mulţi ani în urmă, dar a continuat să facă valuri, să impresioneze o anumită parte a populaţiei. Merită remarcat faptul că a reuşit să-şi apropie intelectuali de marcă datorită programului său radical. Din păcate, în timp ce intelectualii îşi puneau speranţele în el, adevăraţii săi parteneri erau oameni de teapa familiei Cocoş, Pinalti, Blejnar.
Acest om cu infinite feţe a reuşit să-şi facă susţinători din toate categoriile sociale. Unii sunt de-a dreptul fanatici. Cum altfel pot fi caracterizaţi cei care l-au aplaudat atât de frenetic încât ar putea fi invidios până şi Ceauşescu? Dincolo de calificative un lucru este cert: Traian Băsescu are charismă. Este un personaj fascinant, dar are probleme în a discerne între bine şi rău. El continuă să împartă lumea în două, în prieteni şi duşmani. Nu există o zonă intermediară. Vede lumea, în special cea politică, în alb şi negru.
Să nu uităm, totuşi, că evenimentul principal este congresul PMP, nu discursul lui Traian Băsescu. Din păcate deviza lui “cine nu este cu mine este împotriva mea” pare să se transfere înspre partidul pe care l-a înfiinţat la începutul anului 2014. PMP este doar o masă de manevră. Odată cu eliminarea Elenei Udrea din structurile de conducere ale partidului, PMP ar trebui să se îndrepte într-o direcţie nouă, dar nu reprezentată de Traian Băsescu. Cel care ar trebui să se impună ar putea fi Cristian Diaconescu, de exemplu. Prezenţa sa la lucrările congresului i-a bucurat pe participanţi, însă l-a eclipsat pe Eugen Tomac, un personaj ce pare mai degrabă un elev neajutorat decât un lider politic.
Fostul preşedinte a reapărut în public, iar întrebarea “de ce tace Băsescu” şi-a găsit răspunsul. Dacă ar fi să tragem o concluzie simplă am spune că Traian Băsescu a reapărut în public pentru a transmite că o apreciază pe Elena Udrea chiar şi pentru “delicateţea de a nu participa la congresul PMP”. Aflată într-un moment greu al vieţii sale, Elena Udrea este, de fapt părăsită de toţi cei care o adulau, inclusiv de omul pe care îl idolatriza. Elena Udrea, în ciuda aplauzelor care au izbucnit când Traian Băsescu i-a rostit numele, în timpul discursului său de la congresul PMP, este deja o persoană singură, abandonată. Ea îşi consumă, probabil, ultima zi în libertate împăcată cu soarta.
