LOCALE

Situația horticulturii în județul Satu Mare

Asculta acest articol

Inginerul horticol Ioan Pop, care deţine o livadă ecologică, dar şi o plantaţie de câteva hectare de viţă de vie lucrată în sistem ecologic, ne spunea că anul 2024 se dovedeşte a fi unul dificil.

Dacă în urmă cu mai bine de treizeci de ani, la nivelul judeţului Satu Mare se vorbea despre existenţa a aproximativ 9.000 de hectare de livezi cu perspective de creştere până la 10.000 de hectare, adoptarea Legii 18/1991 şi retrocedarea terenurilor către foştii proprietari şi/sau urmaşii acestora, a condus la reducerea considerabilă a suprafeţelor ocupate de livezi.

O bună parte din livezile îmbătrânite şi în declin, au fost defrişate, fiind astfel redusă considerabil suprafaţa ocupată de livezi. Dacă a scăzut suprafaţa, a fost înregistrat un plus de calitate, fiind plantate livezi tinere, cu soiuri mai productive. S-a deschis atunci speranţa în revigorarea livezilor. N-a fost să fie. Guvernanţi nu au găsit soluţia potrivită pentru stimularea acestui segment al producţiei agricole. O serie de investitori au luat pe cont propriu înfiinţarea de livezi tinere, cu soiuri productive, dar au omis din calcule faptul că, invadarea pieţei româneşti de fructe provenite din importuri sau de pe piaţa comunitară pot deveni un concurent redutabil pentru pomicultorii/horticultorii din România.

Sezonul fructelor a fost deschis cu două săptămâni în avans

Dacă spre deosebire de anii anteriori, în 2024 sezonul fructelor a fost deschis de căpşune cu aproape două săptămâni mai repede, au urmat cireşele şi celelalte fructe specifice fiecărei perioade. Majoritatea pomilor fructiferi plantaţi s-au adaptat relativ bine schimbărilor climatice în sensul desprimăvărării mai repede, implicit rodirea. Doar evoluţiile climatice în sensul alternanţei dintre perioade cu valori termice neobişnuite, urmate de scăderi ale temperaturilor la limita sau sub limita îngheţului au afectat deosebit de mult activităţile, dar şi realizările din pomicultură, pomicultorii au doar de suferit.

Alternanţele valorilor termice negative cu cele pozitive peste cele specifice perioadei şi-au pus amprenta pe ceea ce înseamnă producţia de fructe. Unde mai punem faptul că, periodic au fost căderi de grindină de dimensiuni variabile, care au influenţat producţia de fructe, dar mai ales calitatea fructelor care ulterior au devenit subiectul vânzării ca fructe de consum.

În perioada de primăvară, imediat după îngheţurile târzii de la sfârşit de martie şi început de aprilie consemnam fapul că, o bună parte a fructelor, mai precis a inflorescenţelor de caişi şi piersici au fost compromise în proporţie de până la 70% în anumite zone geografice ale judeţului. Estimările s-au confirmat în bună parte. Fondul pieţii a resimţit în parte lipsa, sau dacă vreţi, insuficienţa fructelor autohtone, nu neaparat prin prisma calităţii, ci prin prisma preţurilor care evidenţiau o ofertă considerabil mai redusă faţă de anii anteriori.

Insuficienţa fructelor autohtone de pe piaţă a fost compensată cu succes de achiziţiile intracomunitare şi de importuri. Acest lucru s-a prelungit până acum. Horticultorii români, implicit cei sătmăreni au parte de o concurenţă acerbă în ceea ce priveşte concurenţa externă, invazia de fructe de provenienţă europeană sau nu numai.

Având în vedere faptul că dereglările climatice au grăbit coacerea majorităţii fructelor cu un avans de doua sau chiar trei săptămâni, unii dintre horticultorii sătmăreni sunt în impas. Trebuie să recolteze concomitent pere şi mere timpurii, prune şi de câteva zile a devenit de actualitate recoltarea strugurilor din soiurile nobile pentru vinuri.

Având în vedere cele de mai sus, am contactat atât deţinători de livezi, cât şi de pălincii din judeţ pentru a afla care este pulsul sezonului.

Merele ecologice se vând în Germania şi Austria la preţurii derizorii

Aşa cum am scris cu diverse ocazii, în horticultură există livezi, dar şi plantaţii de viţă de vie nobilă întreţinute după sistemul ecologic, alături de podgorii şi livezi tradiţionale.

Inginerul horticol Ioan Pop, cel care deţine o livadă ecologică, dar şi o plantaţie de câteva hectare de viţă de vie lucreată în sistem ecologic, ne spunea că anul 2024 se dovedeşte a fi unul dificil. Vremea nu a fost chiar pe placul şi necesităţile producţiei horticole. Merele din producţie ecologică au început să intre pe pieţele ale Germaniei, dar şi ale Austriei, cu destinaţia producţie de sucuri ecologice. Preţurile de vânzare a acestor mere destinate producţiei de sucuri ecologice sunt puţin peste 1,5 lei kilogramul. Livrarea este de ordinul zecilor de tone. Prunele care nu au fost valorificate pentru consum, au devenit magiun, un produs nu foarte rentabil, dar care în perioada de iarnă se vinde la 35-40 de lei kilogramul. În accepţiunea interlocutorului este greu de estimat procentul de prune care vor deveni borhot pentru producerea de rachiuri naturale din fructe, dar şi a altor specii.

Contactat telefonic, prefectul de Satu Mare, Ioan Tibil ne-a spus că nu are informaţii referitoare la modificarea condiţiilor de distilare a borhoturilor din fructe, faţă de anii precedenţi, în sensul existenţei unei abordări mai favorabile pomicultorilor. Cu siguranţă o să fie organizată în perioada imediat următoare o întâlnire informală cu pomicultorii, a pălincarilor, dar şi cu reprezentanţii organismelor îndrituite a emite decizii în acest domeniu, cu respectarea legalităţii.

Ioan Andor, pomicultor din arealul pomicol Săuca, dar şi deţinător de baterie de distilare a borhoturilor din fructe, ne-a spus că este momentul deschiderii pălinciilor, chiar înainte de a se discuta cu fiscul eventuale condiţii restrictive. În accepţiunea acestuia, invazia de fructe la preţuri derizorii din Grecia, Bulgaria, Polonia, face ca pomicultorii români să aibă de pierdut. Prunele destinate transformării în pălincă se vând la 1,2 – 1,5 lei kilogramul în funcţie de calitate, iar cele care sunt destinate consumului, se vând la 2 – 2,2 lei kilogramul către unităţile en gross. Aceste unităţi de achiziţie şi comercializare sunt asaltate de TIR-uri cu fructe sosite din străinătate, care fac o concurenţă nedorită pomicultorilor români. Aşa cum a subliniat interlocutorul, chiar şi producţia de rachiuri naturale din fructe va fi greu de valorificat. Oferta va fi suficient de mare din zonele unde îngheţurile târzii din primăvară nu au afectat producţia de fructe care nu mai pot fi valorificate pentru consum.

Gheorghe Chirilă, proprietar de livadă, dar şi de pălincie în Amaţi, ne spunea că în multe sate ale zonei au fost afectate livezile de îngheţurile târzii, dar şi de căderile de grindină. Producţia este mult diminuată, iar ca totul să fie şi mai defavorabil, chiar şi în jurul municipiului Satu Mare, au fost amenajate noi pălincii, fapt ce va reduce considerabil perioada de funcţionare a acestor unităţi de procesare a borhoturilor. Dacă în anii anteriori, cele aproximativ 300 de pălincii existente la nivel de judeţ funcţionau intermitent maximum trei luni într-un an, în acest sezon până la primăvară, perioada de funcţionare se va reduce considerabil.

Pe fondul reducerii producţiei de fructe, implicit a celor destinate distilării, producţia de pălincă – rachiuri naturale din fructe la nivel de judeţ se va reduce considerabil. Dacă în ani aşa numiţi buni se obţineau câteva milioane de litri de rachiuri, ceva în jurul a 5 – 6 milioane, în acest an vor fi mai puţine. Ar exista şansa nesperată de valorificare a cantităţilor mari de rachiuri din fructe deţinute de o serie de proprietari de livezi