SLUJBE PENTRU TINERI: Alo, domnule Ciolacu, ai uitat de supraimpozitarea muncii PART TIME?

Asculta acest articol

August, luna concediilor, aduce în ţară sute de mii de români care şi-au luat lumea în cap ca să-şi câştige existenţa în ţări străine pentru că România nu le poate oferi siguranţa zilei de mâine.

Ne-a vizitat la redacţie un român plecat din ţară în urmă cu 15 ani. Avea o slujbă bună, la stat, însă având trei copii nu-i ajungea salariul de la o lună la alta.

A plecat la muncă în străinătate. Întâi în Portugalia, apoi în Germania. Ceea ce a vrut să ne spună domnul Ştefan M. este că a rămas mirat că unul dintre băieţii lui a vrut să lucreze în România pe timpul vacanţei.

În Germania lucrează două ore din două în două zile, iar sâmbăta patru sau şase ore. “Băiatul are banii lui şi face ce vrea cu ei” ne-a spus tatăl său. Numai că în România băiatul a fost foarte dezamăgit când patronul la care s-a prezentat i-a spus că îl poate angaja patru ore pe zi, dar va fi impozitat ca şi când ar lucra opt ore. Băiatul a renunţat. I s-a părut nedrept. Va sta mai puţin în ţară, la bunici, apoi se va reîntoarce în Germania să-şi reia lucrul de patru ore pe zi pentru care va fi impozitat corect. “De ce în Germania se poate şi în România nu?” ne întreabă tatăl băiatului. “Pe băiatul meu, zice tatăl dezamăgit, România l-a pierdut definitiv.”

Pentru a ne demonstra că în Germania tinerii lucrează, domnul Ştefan M. ne-a adus un ziar din Germania, Die tegeszeitunng în care este un articol despre cum muncesc tinerii în timpul studiilor ca să-şi câştige banii lor. 

Îl publicăm şi noi, dar nu înainte de a-i aduce aminte domnului prim ministru Marcel Ciolacu aflat în plină campanie de reformare a României că dincolo de preţurile la ouă, lapte, carne de pui şi alte 11 produse, mai există ceva: educaţia pentru muncă a tinerilor. Dacă de tineri le arăţi că supraimpozitezi munca lor din timpul vacanţei cum să mai rămână în ţară? 

Decizia guvernului Ciucă de a supraimpozita munca part time la nivelul salariului minim pe economie a distrus o tradiţie în rândul tinerilor, elevi şi studenţi: obiceiul de a avea un loc de muncă alături de şcoală, dat mai ales în timpul vacanţelor.

Foamea de bani pentru a alimenta un sistem lenevit de nemuncă, beneficiar al nenumăratelor beneficii, de la vouchere de vacanţă la sporuri de tot felul, de calculator, de antenă, de a stat pe scaun, şi altele, până spre 20 în unele insituţii de stat, nu numai că a distrus o tradiţie în rândul tinerilor, dar îi şi determină să ia drumul străinătăţii. Până la urmă, ne-a spus domnul cu care românul stabilit în Germania a venit la redacţie, vor rămâne în ţara asta numai bugetarii, restul vor pleca în străinătate să-şi găsească un rost în viaţă.

“Şi dumneata? l-am întrebat, vedem că ai rămas în ţară”. “Am rămas, dar drept să spun, îmi pare rău!” A fost un răspuns simplu, dar care spune foarte multe despre starea de spirit din România anului 2023.”

Tineri cu un job part-time: exemplu ilustrativ 

“Fiecare al doilea tânăr de 17 ani  — scrie Die tegeszeitunng —  dintr-o familie mai înstărită are un loc de muncă alături de şcoală. Tinerii din familii mai sărace o fac mai rar. De ce? Trebuie să rămână la fel?

Prima slujbă de vacanţă am avut-o când eram de 14 ani. De la 6 dimineaţa împărţeam rulouri de salam şi cafea prin ferestruica de bucătărie a cantinei unui mare şantier din Berlinul de Est. La prânz puneam carne, cartofi şi sos pe farfuriile muncitorilor în construcţii acoperiţi cu praf, iar după-amiaza spălam şi curăţam bucătăria. Două săptămâni, muncă de vacanţă.

Apoi nişte oameni de la o instituţie de stat au venit la şcoala noastră şi au făcut publicitate pentru munca din timpul vacanţei. Ni s-a părut grozav şi a participat aproape toată lumea, atât copiii ai căror părinţi lucrau într-o fabrică, cât şi copiii profesorilor. În sfârşit, am ajuns să câştig proprii bani şi să poţi face tot ce vrei cu ei.

Încă mai este aşa. După cum arată un studiu  recent al Institutului Economic din Koln (IW), între anii 2018-2020, aproape 42% dintre tinerii de 17 ani au avut un loc de muncă cu jumătate de normă. Ospătari, cameriste în hoteluri, împarţind bilete de pariuri, dădacă şi aşa mai departe. Aşa pe scurt: aproape fiecare al doilea tânăr de 17 ani lucrează cu jumătate de normă în timpul şcolii sau în vacanţă, unii dintre ei de la 13 ani.

Însă spre deosebire de socialism, în care nu a existat nicio diferenţă de origine în ceea ce priveşte munca de vacanţă, după evaluarea datelor de la departamentul Socio-Economic, IW a constatat că  acum aproximativ 52% dintre copiii cu venituri mai mari lucreaz, dar lucrează numai în jur de 32,5% dintre tinerii din familiile cu venituri mici. 

Toţi elevii au nevoie de bani, indiferent dacă părinţii lor sunt profesori, jurnalişti independenţi sau livratori de colete. Dar de ce exact acei tineri, despre care se presupune că nu au nevoie de  muncă pe timpul vacanţelor din cauza părinţilor lor înstăriţi intră devreme pe piaţa muncii? Şi nu mai ales acei tineri care au mai puţini bani de acasă?” se întreabă reporterul.

 (Din Die tegeszeitunng, ediţia electronică)