Asculta acest articol
În România, numărul bazelor de echitație a crescut semnificativ în ultimii ani. Federația Română de Echitație are înregistrați aproximativ 1.500 de cai care participă la competiții interne și internaționale. Acest sport, cu o istorie milenară, implică controlul și armonia dintre cal și călăreț în diverse discipline, cum ar fi dresajul, săriturile peste obstacole și proba completă, toate fiind probe olimpice.
Marilena Mladin, președintele Federației Ecvestre Române, subliniază pentru Adevărul unicitatea acestui sport: „Este un sport pe care poți să-l practici la orice vârstă. E singurul sport olimpic la care nu contează vârsta. Campionul olimpic de la Rio, din Brazilia, avea 60 de ani. Și mai e ceva unic, femeile concurează de la egal la egal cu bărbații, în același concurs“. În cadrul echitației, calul este considerat adevăratul sportiv, iar starea de bine a acestuia este primordială.
În competițiile ecvestre, calul este principalul sportiv. „Noi considerăm sportivul calul. La nivel internațional se pune mare accent pe binele calului. Întotdeauna avem în vedere starea de bine a calului. Calul nu trebuie să sufere”, explică Marilena Mladin. Caii necesită îngrijiri speciale, incluzând nutriție adecvată, antrenamente specifice și îngrijire medicală constantă.
Pentru a performa la nivel înalt, echipa din spatele calului este crucială. De la proprietari, antrenori, veterinari până la nutriționiști și potcovari, fiecare joacă un rol esențial în menținerea calului în formă maximă. Fiecare cal are un pașaport și un cip care conțin informații detaliate despre acesta, iar evidențierea rezultatelor se face atât pentru cal, cât și pentru călăreț.
România are o tradiție bogată în echitație, prima medalie olimpică a țării noastre fiind obținută în acest sport. Henry Rang a fost medaliat cu argint la Berlin în 1936, iar în 1939, echipa României a câștigat Cupa Națiunilor la Achen, învingând echipe de renume precum Germania, Olanda și Franța.
Ultima medalie olimpică a fost obținută la Moscova, în 1980, când echipa de dresaj a câștigat bronzul. De atunci, România a avut prezențe sporadice la Jocurile Olimpice, ultima fiind la Atena în 2004 cu Viorel Bubău.
În 2024, România nu va avea echipă la disciplinele de echitație la Jocurile Olimpice de la Paris, reflectând dificultățile cu care se confruntă acest sport în țară. În ciuda acestor provocări, există un efort continuu de a forma noi sportivi și de a îmbunătăți condițiile pentru cai.
„E foarte complicat să te califici la Olimpiadă în acest sport. Noi venim și concurăm cu țări de tradiție, forțe, au cai foarte buni, au tot acest ansamblu de factori. Strategiile astea se fac pe termen lung. Noi lucrăm pentru următorul ciclu sau peste două cicluri”, explică Marilena Mladin.
Echitația, deși un sport costisitor la nivel de performanță, rămâne accesibilă pentru cei care doresc să o practice ca hobby. „Dacă vrei să faci de hobby, să-ți educi copilul, să-l faci mai responsabil, recomand acest sport pentru că se poate face și cu bani mai puțini”, adaugă Mladin.
România continuă să investească în dezvoltarea echitației, sperând să revină pe scena internațională cu performanțe notabile. Organizarea Campionatului Mondial de Juniori și Tineret în 2025, la Buftea, reprezintă un pas important în această direcție.
Fii primul care comentează