Asculta acest articolAlegătorii au aflat că au de ales între 15 partide la alegerile europarlamentare. Cele mai multe dintre ele hibernează între alegeri, dând semne de viață doar în perioada alegerilor. Existența lor demonstrează însă că există o bază solidă pentru democrație. Cine le-a înființat, în ce scop, dacă nu sunt decât o expresie a unor personaje orgolioase, este o altă chestiune. Deocamdată constatăm doar că de la cele câteva sute de formațiuni politice înființate începând din anul 1990 au rămas pe baricade doar 15.
Sunt multe, sunt puține? Rămâne de văzut.
O parte dintre ele sunt partide de buzunar ce orbitează în jurul partidelor mari. Altele sunt independente. Fără să reușească scoruri mai bune, dintre ele se detașează PN|CD. Partidul lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu s-a comprimat ca o gaură neagră. După o guvernare nici mai bună nici mai rea decât altele, partidul care l-a dat pe președintele Emil Constantinescu a rămas înafara parlamentului, începând de la alegerile din 2000.
O parte dintre lideri s-au autosalvat, trecând la alte partide. Norica Nicolai s-a impus ca un lider PNL, fiind și acum pe listele pentru europarlamentare. Victor Ciorbea este deputat PNL. Singura consolare a PN|CD este că ocupă primul loc într-un top al partidelor neparlamentare. Dintre partidele istorice a rămas doar PNL. Partidul lui Titel Petrescu, reînviat de Sergiu Cunescu după Revoluție, a fuzionat cu PSD, practic dispărând cu totul.
Dacă nu ar exista două partide cu același nume, am spune că loc fruntaș în topul partidelor neparlamentare ocupă PRM. În rest, partidele înscrise în cursa pentru Parlamentul European nu au identitate. Partidul Dreptății Sociale, Alternativa Socialistă, Alianța Națională a Agricultorilor, Partidul Verde, Partidul Ecologist Român nu spun nimic alegătorilor. Despre Noua Republică având un lider mai vocal, Mihai Neamțu, s-a mai auzit. :ansele acestor partide sunt inexistente, însă orice alegeri pot fi o rampă de lansare pentru următoarele alegeri.
Un statut aparte au alte două partide neparlamentare, dar prezente în parlament. Partidul Mișcarea Populară s-a înființat după alegerile din 2012, dar are parlamentari. Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu face o figură aparte. A pornit cu un mare avânt, însă lipsa structurilor teritoriale i-a tăiat aripile.
Numărul partidelor mici pe listele pentru Parlamentul European este destul de redus. În schimb, numărul partidelor parlamentare este prea mare. Ele contribuie la imaginea proastă pe care o are Parlamentul în rândul opiniei publice. Aceste partide se învârt și se sucesc între ele, trecând din opoziție la putere și de la putere în opoziție prin diverse tertipuri, prin mișcări de culise denaturând voința electoratului. Nu mai departe decât în 2012, s-a votat USL format din PSD și PNL, iar doi ani mai puțin guvernul se sprijină pe majoritatea formată din alianța PSD-UDMR. Cine știe ce majoritate vom avea după alegerile prezidențiale.
S-ar putea ca unul dintre actualele partide parlamentare să aibă în viitor soarta PNTCD, adică să fie primul în topul partidelor neparlamentare? În politică se zice că totul este posibil. În urmă cu un an-doi partidul căruia i se prezicea pieirea era PDL. Acum formațiunea pusă la zid este PNL. Celălalt partid mare, PSD, are avantajul de a fi singur pe zona stângii. În funcție de rezultatele de la europarlamentare se va realiza un top al partidelor, de data aceasta a celor parlamentare. Lupta strânsă se dă între PNL și PDL pe de o parte și între PDL și PMP, pe de altă parte. Topul partidelor mici este doar o joacă de copii, de copii mari care se joacă de-a politica.
