Asculta acest articolUna dintre cele mai atipice campanii electorale se va încheia la sfârșitul acestei săptămâni. Ca întotdeauna, candidații își păstrează “bombele” pentru ultimele zile. Consideră fie că pot suplini ceea ce nu au reușit să spună în primele săptămâni, fie că își vor zdrobi adversarul dezvăluind aspecte controversate din viața lui. Într-adevăr, ținând seama de numărul foarte mare de nehotărâți, adică de cetățeni care merg la vot, dar nu știu cu cine să voteze, ultima săptămână poate fi decisivă pentru rezultatul votului.
De ce campania actuală este atipică? În primul rând pentru că principalii competitori nu sunt partide, ci alianțe. Mai mult sau mai puțin definite, una adună la un loc un partid de stânga, altul de dreapta, oarecum împotriva naturii. A doua s-a format ca reacție la USL, punând sub aceeași siglă o formațiune politică în adevăratul sens al cuvântului, și alte două partide de buzunar.
Deci ambele alianțe au hibe, bulversând alegătorii. Doar conjunctura politică nefavorabilă a făcut ca una dintre alianțe să fie preferată de o largă majoritate a populației. PSD și PNL au știut specula criza și s-au urcat pe un val de unde este greu de dat jos. Ca partid PDL ar fi fost capabil să se lupte separat cu fiecare dintre cele două componente ale USL.
Dar Uniunea Social Liberală există, Alianța România Dreaptă, de asemenea, și prin forța împrejurărilor, cetățenii se văd obligați să aleagă una dintre ele, fără să înțeleagă foarte clar pe cine votează. Cei ce votează USL nu-și pot ascunde îngrijorarea legată de viitorul acestei alianțe. Dacă se vor certa și se vor despărți, așa cum au făcut partidele din CDR, formată din PN|CD, PNL și alte partide mai mici, așa cum a fost Alianța DA, formată din PNL și PD. De ce nu s-ar sparge și USL, dacă așa este tradiția? Totuși, lumea riscă și, conform sondajelor, va vota masiv cu USL.
A doua alianță, ARD, s-a format prea târziu. Chiar președintele Vasile Blaga a declarat că PDL ar fi câștigat mai mult singur decât împreună cu aliații. Fără îndoială, dacă PDL își păstra însemnele, sigla, imnul, portocaliul foarte vizibil, care i-au adus câteva victorii memorabile, i-ar fi dat bătăi de cap adversarului. Electoratul său s-ar fi antrenat în luptă mai cu viață. PDL a renunțat prea ușor la identitatea proprie pentru ceva inconsistent.
Tot atipic este și cel de-al treilea competitor, partidul-televiziune PP-DD. A apărut ca o replică în plan politic la arestarea lui Dan Diaconescu. A jucat cartea populismului la locale și a câștigat mai mult decât partidele mai vechi conduse de un Vadim Tudor sau un Gigi Becali. Este bine cotat în sondaje, și se pare că au intrat și oameni serioși în acest partid care are toate șansele să intre în viitorul Parlament.
În sfârșit, următoarea formațiune politică plasată peste pragul electoral, UDMR-ul, este tot o uniune, însă are o identitate clară, verificată în timp, precum și un electorat stabil, format din întreaga comunitate maghiară. În ciuda existenței altui partid axat pe electoratul maghiar, înființat special pentru distrugerea Uniunii, practic UDMR nu are drept concurent decât absenteismul populației maghiare.
Nu campania în sine este atipică, neobișnuită, ci competitorii înscriși în cursa electorală.
