Asculta acest articol
Una dintre cele mai mari înşelăciuni pe care guvernul le face, desigur din considerente electorale, este asigurarea că nu se vor mări taxele.
Primul ministru, ministrul de finanţe, liderii şi comunicatorii partidelor de la guvernare, parlamentarii PNL şi PSD, susţin cu toată convingerea că taxele nu cresc. Nu-i crede nimeni. Nu ştim dacă ei înşişi cred ceea ce spun.
Adevărul nu poate fi ascuns. Preţurile continuă să crească, printr-o formă sau alta cresc şi dările la stat.
Guvernul încearcă să scoată bani şi din piatră seacă. Uită că o găină moartă nu mai face ouă. Firmele, mari şi mici, sunt sleite. Deopotrivă patroni şi salariaţi sunt dezorientaţi.
Până la un moment dat bugetarii păreau să fie la adăpost. Criza loveşte şi instituţiile de stat. Cresc cheltuielile de întreţinere, primăriile nu mai au fonduri pentru a susţine investiţiile.
Un semn că lucrurile merg prost este şi faptul că numărul persoanelor care îşi petrec concediul la mare este la cel mai mic nivel din ultimii 30 de ani. De ce încearcă guvernul să ascundă adevărata situaţie socială şi economică din ţară? Aşa sunt obişnuite toate guvernele, indiferent de culoarea politică. Văd mereu numai partea plină a paharului. Numai că acum paharul riscă să se golească complet.
Pe lângă prăbuşirea economiilor provocată de criza energetică, de război, şi-a făcut apariţia şi seceta. Se vorbeşte despre raţionalizarea apei, iar la iarnă despre raţionalizarea gazului.
Ca şi când nu ar fi destule aceste nenorociri, resimţite de fiecare cetăţean, revine şi pandemia. Numărul infectărilor este în creştere, de asemenea şi decedaţii.
Cu toate nenorocirile, guvernul nu poate fi acuzat de rea intenţie. Încearcă să împace şi capra şi varza. Adică să nu mărească taxele, dar să aducă mai mulţi bani la buget. Ceea ce guvernul ar putea face, dar nu face este reducerea cheltuielilor. Nu echilibrează veniturile diverselor categorii sociale. De pensiile speciale nu se atinge nimeni, dar nici de privilegiile mascate sub diferite forme, uniforme, plata chiriilor, asistenţă medicală gratuită etc. Acordarea de tichete de vacanţă numai pentru bugetari nu este cumva o discriminare? Salariatul de la privat nu plăteşte dări la stat?
La ce privilegii au renunţat parlamentarii şi europarlamentarii, de exemplu? Sau înalţii funcţionari ai statului.
Sau pensionarii de lux. Inegalităţile, privilegiile, supraimpozitarea unor categorii sociale, cum ar fi cei care prestează muncă part-time, sunt la ordinea zilei.
Se produce o ruptură între clasa de jos, tot mai oropsită, şi clasa superpusă, care-şi oferă singură privilegii. Războiul, creşterea continuă, de necontrolat a preţurilor, criza energetică, inegalităţile sociale, tratamentul discriminatoriu este deseori mai greu de suportat decât veniturile prea mici pentru un trai decent. Toate acestea, şi multe altele, sunt cunoscute de guvern, de preşedinte, de parlamentari. Tragedia este că nu pot face nimic altceva decât să escamoteze adevărul, să prezinte realitatea în culori cât mai deschise.
Soluţia de compromis este minciuna acceptată de toată lumea. Cei de la etajele superioare ale stratificării sociale se prefac că muncesc pentru a găsi soluţii, cei de la parterul şi subsolul societăţii îşi ascund nemulţumirile.
Adevărul este că sunt întrunite aproape toate condiţiile pentru izbucnirea unei revolte sociale de proporţii. Auzi tot mai multe persoane care spun că aşa nu se mai poate. Un conflict inerent este gata să se producă. Liderii sindicali sunt în expectativă, asociaţiile civice, militanţii pentru drepturile omului sunt în aşteptarea unei scântei care să adune oamenii în stradă.
