Asculta acest articolLiga Aleșilor Locali s-a transformat într-un fel de manifestare de protest anti-DNA. Rând pe rând liderii PSD și ALDE și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care sunt ținuți primarii în frâu de organele de cercetare penală.
Luările de poziție din ce în ce mai curajoase la adresa luptei anti-corupție, precum și atacuri concentrate asupra unor procurori DNA arată că se intră într-o nouă etapă a disputei pe marginea unor articole din codul penal și cel de procedură penală. Protestele din stradă au dat naștere unei contrareacții. Se ajunge la concluzia că în justiție există la fel de multă corupție ca și în politică. O spune fostul președinte Traian Băsescu. Încep să apară în presa internațională articole în care se arată că lupta anti-corupție este un scut pentru alte fapte de corupție.
Românii află acum că nu nu mai la ei în țară există corupție. Francezii au ieșit în stradă, după modelul românesc. Au la fel de mulți politicieni corupți. În Germania faptele de corupție se escamotează, deși sunt de miliarde de euro. Italia se află pe aceeași poziție 69 cu România, dar nu se tânguie nimeni. Noi ne-am făcut un brand de țară din corupție. Asta este și bine și rău. Este bine pentru că cei ce fură trebuie să se teamă că va veni pedeapasa. Este rău pentru că, de teamă, cei care nu fură nu mai fac nimic.
Administrația locală este paralizată. O spune Liviu Dragnea la întâlnirea cu primarii din țară. Cine să-l creadă din moment el însuși are probleme juridice. Nu sunt de ordinul milioanelor de euro. Și asta este o problemă. Este condamnat pentru referendum și are un dosar în care prejudiciul este în jur de 100 000 de lei, adică în jur de 20 de euro. Dar în țara asta s-au furat miliarde de euro. Unde sunt hoții miliardelor? Asta așteaptă lumea să afle.
Că țara se află în criză nu există nicio îndoială. Ce fel de criză? Cine cu cine se ceartă? Să începem de sus. Președintele țării se ceartă cu președinții Senatului și Camerei Deputaților. Nu se înțelege nici cu primul ministru, nici cu coaliția majoritară din Parlament. Există și o criză instituțională, deși Curtea Constituțională nu o definește ca atare. De fapt, confruntarea propriu zisă este între omul politic și magistrat. Mult trâmbițata independență a justiției s-a absolutizat. Dacă politicianul era aspru sancționat dacă se exprima la adresa Justiției, iată că după Ordonanța 13, de fapt după proteste, toată lumea vorbește liber. Procurorul face declarații despre politician, iar politicianul despre procuror. Dacă procurorul general declară public că politicienii ar trebui monitorizați, liderii politicii răspund că și procurorii ar trebui monitorizați. Cum să interpretezi această falsă dihotomie?
Toate pornesc de la lege. Deci legislativului îi datorăm această harababură. Desigur, nu trebuie excluse nici guvernele care au legiferat prin asumare și ordonanțe de urgență.
Cine ne va scoate la liman? Tensiunea adunată datorită ultimelor evenimente va răbufni. Încet, zi de zi, dacă nu rămâne acest guvern. Un alt guvern pare să fie soluția cea mai bună. În perioada interbelică se rezolvau crizele prin demisia guvernului. Și nu era o dramă. Era ceva normal. Primul ministru actual abia s-a învățat cu puterea. Liviu Dragnea simte că meritul victoriei PSD în alegeri i se cuvine lui. Nu se simte deloc “penal”, așa cum nu se simt o mulțime de politicieni cu dosare. În acest timp, după cum s-a spus la ședința aleșilor locali, administrațiile locale sunt ca paralizate. Primarilor și funcționarilor le este teamă să semneze acte ca să nu se pună în practică sloganul din stradă< “DNA/ să vină să vă ia!”. Și dacă paralizia se extinde și în partea cealaltă, a procurorilor? Dar parcă dreptatea este, totuși, cam de partea procurorilor. Deci ce va urma?
