Asculta acest articolCu siguranță PNȚCD nu va mai reuși să dea un prim ministru al României niciodată. Celor trei partide istorice soarta le-a hărăzit destine diferite. Partidul Democrat Social din România a fost asimilat de PSD, după o aventură de 10 ani. Sergiu Cunescu, un anti-comunist înverșunat, s-ar învârti în mormânt dacă ar afla că partidul său s-a topit în partidul lui Ion Iliescu. PNL este singurul supraviețuitor, în ciuda multelor divizări din primii 10 ani post-comuniști.
PNȚCD, readus în actualitate de o serie de lideri marcanți, de la Corneliu Coposu, la Ion Rațiu, Ticu Dumitrescu, până la foarte promițătoarea generație de tineri politicieni, Ulm Spineanu, Mircea Ciumara, Radu Vasile, după un început foarte bun, a sucombat. A dat tot ce a putut într-un singur mandat. A creat CDR, o coaliție care a stopat reîntoarcerea la practicile comuniste. A dat un președinte, primul șef de stat anti-comunist convins, precum și doi premieri, Victor Ciorbea și Radu Vasile.
Aflat într-o relație tensionată cu președintele Emil Constantinescu, intrat în conflict cu o aripă din PNȚCD, Radu Vasile a fost obligat să demisioneze înainte de încheierea mandatului. Practic, odată cu înlocuirea lui cu un tehnocrat, cu Mugur Isărescu, a început degringolada și căderea iremediabilă a PNȚCD. De fapt, partidul lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu, a repetat peste timp drama partidelor din Transilvania. Partidul Național Român, după Unire a fost decimat de partidele din Vechiul Regat, găsind salvarea în fuzionarea cu Partidul Țărănesc.
După 1989 istoria s-a repetat. Corneliu Coposu a readus la viață PNȚ-ul, adăugându-i și un CD (Creștin-Democrat), însă nu și-a desemnat un succesor. În plus, se zice că nu se pricepea la oameni. Pentru venerabilul Ion Diaconescu, conducerea unui partid aflat la guvernare, s-a dovedit a fi o povară prea mare. Radu Vasile, decedat la 71 de ani, acum, la începutul lunii iulie, era unul dintre cei mai cunoscuți lideri țărăniști. A reușit să adune în jurul lui o serie de susținători cu ajutorul cărora a forțat mâna președintelui Constantinescu să-l numească prim ministru. Nu a rezistat mult. În perioada respectivă grupurile, grupulețele, bisericuțele din PNȚCD, nu în ultimul rând jocurile de culise ale președintelui, au dus la disoluția totală a principalului partid de guvernământ. Radu Vasile s-a remarcat prin prezența sa foarte agreabilă la dezbaterile televizate. Era un om sfătos, calm, răbdător, însă nu suficient de dur pentru vremurile foarte tulburi. S-a confruntat cu cea de-a cincea mineriadă. A rezolvat conflictul cu abilitate, semnând cu Miron Cosma celebra pace de la Cozia. Acest lucru nu l-a impresionat pe Emil Constantinescu din moment ce l-a înlocuit din fruntea guvernului.
După 2000, Radu Vasile nu s-a înscris în niciuna din fracțiunile care-și revendicau moștenirea PNȚCD-ului. A trecut la PD. Printre democrați nu a ieșit cu nimic în evidență, făcând o figură de om împăcat cu soarta, retras în propria lui lume. Nimeni nu l-a considerat “pedist”, rămânând chiar și după retragerea totală din partidul lui Iuliu Maniu și Coneliu Coposu, un “țărănist”. Probabil că istoria îl va consemna ca ultimul țărănist autentic. Odată cu dispariția lui Radu Vasile, PNȚCD parcă se scufundă și mai mult în uitare, în anonimat.
