Asculta acest articol… “M-am născut la ţară, acolo unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa. Lipsa locurilor de muncă de la ţară, industrializarea forţată şi necesitatea forţei de muncă m-au convins să vin la oraş, şi la oraş am rămas. Dar nu acest lucru este cel mai important.
Îmi amintesc de faptul că omul de la ţară, atunci când făcea curat în stradă în faţa casei, sau chiar în curte, aduna gunoiul şi-l ducea în groapa pe care o avea în grădină, sau chiar pe gunoiul scos de sub animale. Era o regulă nescrisă. Culmea este că, lucrurile stau chiar pe dos la oraş. În dimineaţa zilei de marţi, 7 mai, stăteam la rând la un laborator pentru ceva analize, în cartierul Micro 15.
Am avut timp suficient să privesc în dreapta şi în stânga. Eu, omul de la ţară devenit orăşean, mă uitam la un posibil orăşean, dar ţăran prin comportament, care a pus gunoiul adus din apartament, în chiar coşul de deşeuri stradale, din vecinătatea laboratorului, deci în stradă. N-au trecut decât poate două minute, că la acelaşi coş stradal s-a oprit o doamnă care a aruncat ceva doze de la bere sau de la răcoritoare, dar şi una sau două sticle, a nu se înţelege flacoane. Cei doi nici nu s-au jenat de faptul că pe stradă lumea circula. Erau văzuţi în ceea ce fac. Cred că pentru a mai înţărca unii ţărani de oraş să arunce gunoiul în faţa casei, în coşul pentru deşeuri stradale, şi să-l ducă la tomberon, aş propune ca poliţişti locali în civil să mai circule prin cartiere şi să aplice amenzi, sau să-i dea pe mâna Gărzii de Mediu, cu fotografii ataşate, pe contravenienţi. Poate amenzile comunicate în toată presa, ar înţărca orăşenii sfidători, de aceste obiceiuri nesănătoase, greu de catalogat. Nici măcar ţărani nu merită a fi numiţi. Ar fi o jignire adusă ţăranului autentic, cu bun simţ şi spirit gospodăresc”.
Fii primul care comentează