Asculta acest articolPreocuparea liderilor USL pentru soarta PDL are un sens doar privită prin interesul lor față de Traian Băsescu. Așa cum nu a contat decât în măsura în care putea asigura o majoritate în parlament, nici acum PDL nu contează decât în măsura în care îi mai este fidel președintelui. Cu alte cuvinte, acum înțelegem ce înseamnă un partid prezidențial. Un astfel de partid crește odată cu liderul și piere odată cu el. Frământările interne sunt de fapt frământările președintelui. Succesele de altădată, ca și ezitările de acum, nu sunt altceva decât o oglindă fidelă în care se vede un singur personaj, Traian Băsescu.
Ceea ce a moștenit Vasile Blaga este o formă golită de conținut. Singurul avantaj este structura teritorială. În cazul în care se va rupe total de Băsescu, dacă va reuși să păstreze sediile este cel mai mare câștig. Dacă nici parlamentarii nu-l vor urma pe Băsescu, s-ar putea vorbi despre o posibilă alianță cu PNL. Adică vom avea de-a face cu un proces invers. PD a încercat să înghită PNL prin 2005-2006, a rupt o bucățică din el, grupul lui Stolojan, după care procesul a stagnat. Acum spiritele se aprind din nou. De data aceasta, fiind și mai mare și la guvernare, PNL are ocazia să înghită PDL.
Interesant este că Victor Ponta a fost primul oficial din PSD care a vorbit despre fuziunea celor două partide. În orizontul anului 2016 Ponta vede un partid puternic de stânga, PSD, și altul de dreapta, PNL. În viziunea premierului nu este loc pentru alte partide de dreapta. Astfel, dintr-un foc, cele două partidulețe care au reînviat Alianța DA, precum și PDL, sunt minimalizate. Dar, de bine de rău, ele formează azi opoziția. Victor Ponta are un răspuns și pentru asta: mai degrabă adevăratul partid de opoziție este PP-DD. În câteva secunde premierul a inversat rolurile actualelor partide parlamentare din opoziție.
Să fie vorba despre o utopie, o simplă declarație politică pentru derutarea adversarilor sau chiar crede premierul în polarizarea electoratului de stânga și de dreapta? Despre polarizare vorbea în urmă cu mulți ani și Ion Iliescu. Marea masă a electoratului își dorește un sistem politic bazat pe două forțe mari. Este adevărat că își dorește acest lucru, dar când se prezintă la vot domină spiritul votului negativ. Oamenii nu votează pentru ceva, ci împotriva a ceva. Pe vremea Guvernului Năstase lumea deplângea faptul că nu exista opoziție pentru ca la următoarele alegeri majoritatea să balanseze spre dreapta, spre PDL.
Privind în urmă nu se vede deloc că electoratul ar fi dispus să se alinieze după cum doresc politicienii. În situația de față, dacă PNL și PDL ajung la o înțelegere, asta ar presupune ruperea USL. După ponderea din parlament, PSD are posibilitatea să formze o altă majoritate, cu UDMR, Minorități și parlamentari transfugi din celelalte partide, în special din PP-DD și PDL. Înclinăm să credem că Victor Ponta vorbea serios. Dar numai în cazul în care se gândește la mandatul actual, dorindu-și ca PSD să rămână singur la putere. Privind spre alegerile din 2016, o alianță care a stat în opoziție va avea mai mari șanse să câștige. Acceptă președintele PSD, fie și teoretic, să ducă partidul în opoziție după un singur mandat? Nu este în firea partidelor să facă pașii înapoi, chiar și după o guvernare slabă. Așadar, declarațiile lui Ponta trebuie înțelese ca un simplu joc de cuvinte, cu toate că apariția a două partide mari aduce după sine o stabilitate politică de durată. De fapt, cel ce trebuie să se pronunțe despre o posibilă fuziune PNL-PDL este Crin Antonescu. Oare se gândește la așa ceva? Pe de altă parte, devenind președinte, nu își va dori un partid prezidențial?
