Asculta acest articolDin când în când apare câte un scandal din te miri ce. Zice unul o vorbă, altul răspunde și scandalul este gata. Ultimul lucru la care te așteptai să fie luat drept o componentă a luptei politice este evaluarea. Șefii de instituții, de exemplu, sunt evaluați în fiecare an. Dacă primesc notă mică își pierd funcția.
În momentul când a început evaluarea activității șefei DNA s-a produs o adevărată explozie. Decizia ministrului de Justiție a avut un ecou internațional. Luni și luni de zile opinia publică a asistat la un schimb de replici între taberele politice. Mai mult, opinia publică a devenit parte a acestui război. Cererea de evaluare cerută de ministrul Justiției pentru procurorul general este interpretată de cel vizat ca o intruziune, ca un gest politic. Este invocată iarăși independența justiției care este încălcată.
De ce într-un anumit domeniu se fac evaluări și în altele nu se fac? Sunt sau nu sunt obligatorii evaluările pentru toată lumea?
În mod normal, toată lumea ar trebui la un moment dat să fie supus unei evaluări. Pe cei din privat îi evaluează piața. Dacă produc un produs vandabil sunt evaluați pozitiv. Dacă produsul lor este de proastă calitate sunt scoși de pe piață, dau faliment. Cei de la stat, cei care își primesc salariile din bani publici, adică din bani adunați din impozite și taxe luate de la toată lumea, nu pot da faliment decât ca persoane.
Evaluarea salariaților publici în mod normal este obligatorie. Dacă judecătorii, evaluatorii, ar fi corecți, în fiecare an ar trebui să scadă numărul bugetarilor. Acest lucru nu se întâmplă. Se evaluează numai șefii. Locul lor, în caz că iau note mici, este luat de alticineva.
În acest context, de ce procurorul general face scandal pentru că urmează să fie evaluată activitatea lui managerială? Se întâmplă acest lucru, i se permite acest lucru, pentru că justiția s-a ridicat peste Justiție. A devenit un fel de tabu. Cum te atingi de o parte cum ești acuzat că atentezi la independența Justiției.
Dacă se admite că există o manipulare dintr-o parte, în mod special din zona politicului, este de la sine înțeles că partea cealaltă răspunde în același fel, adică prin manipulare.
Ceea ce șochează în replica procurorului general este afirmația că în ultima vreme ministrul a lăsat impresia că vrea să aibă o relație normală cu ministerul public. Cu alte cuvinte, dacă te înțelegi bine cu cineva nu mai ești evaluat.
Dar evaluarea, ca metodă de a controla modul în care își face cineva datoria, ar trebui să fie extinsă până la vârful piramidei. Activitatea primului ministru, a președintelui, este zi de zi evaluată. Din păcate nu după criterii obiective, înscriese într-o regulament sau într-o lege. Activitatea unui ales local este evaluată la fel de subiectiv, în parte de mass media, în parte de opinia publică. În cazul aleșilor rezultatul evaluării se dă odată la patru ani, cu ocazia alegerilor.
Dacă directorul muzeului este evaluat în mod automat la o anumită perioadă de ce un procuror general, tot salariat al statului, să nu fie evaluat? Pot fi date răspunsuri pro și contra. Pot fi găsite argumente care conduc la ideea că prin evaluarea lui este încălcată independența justiției și pot fi găsite argumente care să arate că este un lucru absolut normal.
Oamenii sunt împărțiți după multe criterii pentru a fi integrați într-o tabără sau în alta. Până acum nu a existat o polarizare a populației pe criteriul evaluării. De acum înainte iată că avem și așa ceva.
