Ziua Armatei la Satu Mare și Carei

In “Informația de Duminică” anul XIII nr. 660 din 25.10.2015, de Ziua Armatei, la pag.2 a fost publicat articolul “Drapelul României, ridicat la Carei in 25 Octombrie 1944”. Citesc cu interes acest supliment al ziarului “Informația Zilei Satu Mare” fiindcă în el se publică mereu “restituiri” interesante și bine documentate referitoare la istoria meleagurilor in care m-am născut și am crescut. Recunosc că din motive personale, legate de amintirea bunicului meu matern, sunt foarte interesat de toate textele ce fac referire la ziua in care Armata Română, aflată sub conducerea generalului Gheorghe Avramescu, a eliberat “ultima brazdă” de pământ românesc, adică orașul meu natal, Carei. Istoricii din Satu Mare au privilegiul să aibă acces la documente de prima mână aflate la Arhivele Statului Satu Mare, inclusiv la cele din Dosarele Primăriei Carei iar, pe de altă parte, la Biblioteca Județeană din Satu Mare unde lucrează specialiști de renume dintre care amintesc doar pe dr. Viorel Câmpean și pe doamna Marta Cordea, se găsesc și toate ziarele vremii. Din acest motiv, mă aștept ca articolele ce tratează acest subiect și care sunt publicate în “Informația de Duminică” să aducă mereu infomații noi, veridice și bine documentate.
Cu regret, am constatat că articolul citat mai sus nu face parte din această categorie, fiindcâ datele conținute in el sunt “aproximative”, ca să nu spun superficiale, iar articolul pare să fie unul de umolutură, redactat la comandă de un diletant, cu ocazia zilei in care se sărbătorește Armata Română, așa cum o să arăt foarte pe scurt ceva mai jos.
Fac apel pe această cale la redactorul șef al suplimentului “IdeD”, la distinsa doamnă Adriana Zaharia, ca să aibă în vedere, dacă se poate, pentru “planul editorial” viitor al suplimentului, cooptarea unor autori (istorici) care să scrie articole mult mai bine documentate dpdv științific despre evenimentele care au avut loc in orașul Carei în ziua de 25 Octombrie 1944.

In articolul citat se afirmă că in ziua de 25 Octombrie 1944, la ora 15:30, steagul tricolor românesc a fost ridicat pe un catarg de către un pluton de soldați români conduși de locotenent prof. Iosif Ardelean, dar fără să se prezinte cititorilor nici măcar un singur document istoric, nici măcar o sursâ bibliografică care să poată atesta această afirmație. Nu neg faptul că nativ careian fiind, am auzit și eu cândva o “legendă urbană” legată de acest subiect, lansată probabil de persoanele direct interesate, înfrumusețată și de amănuntul poetic cum că locotenentul Iosif Ardelean ar fi intrat în oraș încălecând pe un superb cal alb. Citind ceva mai multe documente și articole legate de acest subiect, sunt obligat să vă scriu ca am foarte mari rezerve privind veridicitatea acestei versiuni.

Acest moment, cel al ridicării steagului românesc, este consemnat in mod cu totul diferit in alte izvoare.

De exemplu, în lucrarea “Ultima brazdă”, autor Ioan Ciarnău, an 2004, Editura Fidelia, la pag. 190 se scrie: “Către ora 9:30 Batalionul 2 din Regimentul 34 Infanterie pătrunsese în oraș până în apropierea statuii de lângă biserica mare. Pe soclul acestei statui, la această oră, sergentul major Ciurea (din Compania 6) a arborat steagul românesc.” iar la pagina 223 se scrie: “Eroul sergent major Ciurea Ioan, comandant de pluton in Regimentul 36 infanterie, născut la data de 15 martie 1921, în comuna Cobadin, județul Constanța, fiul fiul lui Constantin și Anica, prin fapta sa de adâncă semnificație patriotică, va rămâne veșnic în amintirea locuitorilor orașului Carei. In ziua de 24 octombrie 1944, către ora 9, ostașii Batalionului 2, luptând cot la cot cu ceimdin Batalionul 1 al Regimentului 40 infanterie, au ajuns în centrul orașului Carei. Acolo pe soclul unui monument horthyst, a arborat tricolorul românesc, in uralele zecilor se militari și civili ce se găseau in apropiere. (…) Armata noastră avea să plătească și de aici incolo, până la victoria finală, un foarte greu tribut de sânge. Printre cei jertfiți se numără si sergentul major Ciurea Ioan, care avea să cadă la datorie pe câmpul de luptă dincolo de granițele țării, in Munții Tatra Mică (Cehoslovacia) la data de 18 februarie 1945.”

Domnul profesor Ioan Cirnău mi-a confirmat în scris, ulterior publicării volumului citat că informația referitoare la sergentul major Ciurea Ioan se găsește in singurele documente autentice preluate de dânsul de la Arhiva Militară din Piteşti și care documente se găsesc și azi în posesia dânsului; că inclusiv fostul colonel Ion N. Botea (participant la Bătălia Careiului, mai apoi General-locotenent (retragere) Ion N. Botea), i-a confirmat în scris profesorului,trimițându-i și un exemplar din “amintirile” sale, că sergentul major Ciurea Ioan este cel care a arborat steagul românesc in dimineața zilei de 25 octombrie 1943 pe catargul așa numitul “országzászlós emlékmü” (monumentul cu steag național) și nimeni alticineva!

Fiindcă tot s-a pomenit in articolul publicat în “IdeD” și de monumentul horthyst de tristă amintire care s-a aflat în timpul celui de al doilea război mondial în centrul Careiului, cel “cu steag național”, s-ar mai putea adăuga următoarele amănunte legate de acesta: el a fost proiectat în anul 1940 de inginerul șef al orașului Karácsonyi Károly senior, a fost realizat, construit, pus în operă de celebrul, pe vremea aceea, pe plan local, făuritor de monumente funerare și sculptor Gui Demeter, a fost inaugurat in anul 1941, pasărea simbol “turul madár”, simbolul național maghiar, dar mai ales al Ungariei Mari, avea să râmână pe soclu până în luna noiembrie 1944, monumentul și-a incheiat definitiv și irevocabil existența la sfârșitul anului 1950. Aceste informații, dacă erau conținute in articolul din “IdeD” erau mai mult decât suficiente.

O altă versiune a povestirii referitoare la momentul ridicării tricolorului pe catarg in orașul Carei in ziua de 25 Octobrie 1944 și care n-ar trebui să fie nici ea neglijată sau total ignorată de către istoricii sătmăreni, a fost publicată în ziarul “Glasul Maramureșului” Anul I, Nr.167 din 25 oct. 1997 sub titlul: “Un băimărean scapă câte o lacrimă de durere în fiecare zi de 25 octombrie” autor George Stuparu. De fapt, cel intervievat, domnul George Uglai (decedat) s-a născut in anul 1933, a crescut in orașul Carei, familia Uglai locuind in acele vremuri pe actuala str. Doina din Carei, chiar vis-a-vis de actuala biserică ortodoxă Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, fostă biserică greco-catolică română înainte de anii ’50. George Uglai a scris un articol despre acele evenimente și in revista “Magazin Istoric” dar pe care eu, din păcate,mn-am reușit (incă) să-l găsesc și să-l citesc.

Nu ascund faptul că sunt foarte interesat de aflat răspunsul la o intrebare generată tot de o afirmație pe care am găsit-o in cartea domnului profesor Ioan Ciarnău, la pag. 191, întrebarea fiind: ” Din cine a fost formată delegația notabilitătilor orașului, care s-a prezentat, in frunte cu primarul (care primar?), după tradiție, cu pâine și sare, la comandantul Diviziei 9 infanterie al Armatei Române eliberatoare, pentru a face urarea cuvenită de bun venit?”

Nutresc speranța că in viitorul nu foarte îndepărtat, mai precis incă în această a mea viață, voi găsi un răspuns precis și la această întrebare, inclusiv din lectura articolelor ce vor mai fi publicate in “Informația de Duminică” de adevărați istorici și referitoare la subiectul “ziua de 25 Octombrie 1944 la Carei”.

Horia Mărieş
02 noiembrie 2015 la 18:52
@gigi +@justice + @toma necredinciosul
Puteți folosi link-ul acesta pentru studiu individual și pentru aprofundarea subiectului aflat în discuție:
http://youtu.be/ALlvYWqoTjI
Autentifică-te pentru a răspunde
Horia Mărieş
01 noiembrie 2015 la 04:08
In “Informația de Duminică” anul XIII nr. 660 din 25.10.2015, de Ziua Armatei, la pag.2 a fost publicat articolul “Drapelul României, ridicat la Carei in 25 Octombrie 1944”. Citesc cu interes acest supliment al ziarului “Informația Zilei Satu Mare” fiindcă în el se publică mereu “restituiri” interesante și bine documentate referitoare la istoria meleagurilor in care m-am născut și am crescut. Recunosc că din motive personale, legate de amintirea bunicului meu matern, sunt foarte interesat de toate textele ce fac referire la ziua in care Armata Română, aflată sub conducerea generalului Gheorghe Avramescu, a eliberat “ultima brazdă” de pământ românesc, adică orașul meu natal, Carei. Istoricii din Satu Mare au privilegiul să aibă acces la documente de prima mână aflate la Arhivele Statului Satu Mare, inclusiv la cele din Dosarele Primăriei Carei iar, pe de altă parte, la Biblioteca Județeană din Satu Mare unde lucrează specialiști de renume dintre care amintesc doar pe dr. Viorel Câmpean și pe doamna Marta Cordea, se găsesc și toate ziarele vremii. Din acest motiv, mă aștept ca articolele ce tratează acest subiect și care sunt publicate în “Informația de Duminică” să aducă mereu infomații noi, veridice și bine documentate.
Cu regret, am constatat că articolul citat mai sus nu face parte din această categorie, fiindcâ datele conținute in el sunt “aproximative”, ca să nu spun superficiale, iar articolul pare să fie unul de umolutură, redactat la comandă de un diletant, cu ocazia zilei in care se sărbătorește Armata Română, așa cum o să arăt foarte pe scurt ceva mai jos.
Fac apel pe această cale la redactorul șef al suplimentului “IdeD”, la distinsa doamnă Adriana Zaharia, ca să aibă în vedere, dacă se poate, pentru “planul editorial” viitor al suplimentului, cooptarea unor autori (istorici) care să scrie articole mult mai bine documentate dpdv științific despre evenimentele care au avut loc in orașul Carei în ziua de 25 Octombrie 1944.
In articolul citat se afirmă că in ziua de 25 Octombrie 1944, la ora 15:30, steagul tricolor românesc a fost ridicat pe un catarg de către un pluton de soldați români conduși de locotenent prof. Iosif Ardelean, dar fără să se prezinte cititorilor nici măcar un singur document istoric, nici măcar o sursâ bibliografică care să poată atesta această afirmație. Nu neg faptul că nativ careian fiind, am auzit și eu cândva o “legendă urbană” legată de acest subiect, lansată probabil de persoanele direct interesate, înfrumusețată și de amănuntul poetic cum că locotenentul Iosif Ardelean ar fi intrat în oraș încălecând pe un superb cal alb. Citind ceva mai multe documente și articole legate de acest subiect, sunt obligat să vă scriu ca am foarte mari rezerve privind veridicitatea acestei versiuni.
Acest moment, cel al ridicării steagului românesc, este consemnat in mod cu totul diferit in alte izvoare.
De exemplu, în lucrarea “Ultima brazdă”, autor Ioan Ciarnău, an 2004, Editura Fidelia, la pag. 190 se scrie: “Către ora 9:30 Batalionul 2 din Regimentul 34 Infanterie pătrunsese în oraș până în apropierea statuii de lângă biserica mare. Pe soclul acestei statui, la această oră, sergentul major Ciurea (din Compania 6) a arborat steagul românesc.” iar la pagina 223 se scrie: “Eroul sergent major Ciurea Ioan, comandant de pluton in Regimentul 36 infanterie, născut la data de 15 martie 1921, în comuna Cobadin, județul Constanța, fiul fiul lui Constantin și Anica, prin fapta sa de adâncă semnificație patriotică, va rămâne veșnic în amintirea locuitorilor orașului Carei. In ziua de 24 octombrie 1944, către ora 9, ostașii Batalionului 2, luptând cot la cot cu ceimdin Batalionul 1 al Regimentului 40 infanterie, au ajuns în centrul orașului Carei. Acolo pe soclul unui monument horthyst, a arborat tricolorul românesc, in uralele zecilor se militari și civili ce se găseau in apropiere. (…) Armata noastră avea să plătească și de aici incolo, până la victoria finală, un foarte greu tribut de sânge. Printre cei jertfiți se numără si sergentul major Ciurea Ioan, care avea să cadă la datorie pe câmpul de luptă dincolo de granițele țării, in Munții Tatra Mică (Cehoslovacia) la data de 18 februarie 1945.”
Domnul profesor Ioan Cirnău mi-a confirmat în scris, ulterior publicării volumului citat că informația referitoare la sergentul major Ciurea Ioan se găsește in singurele documente autentice preluate de dânsul de la Arhiva Militară din Piteşti și care documente se găsesc și azi în posesia dânsului; că inclusiv fostul colonel Ion N. Botea (participant la Bătălia Careiului, mai apoi General-locotenent (retragere) Ion N. Botea), i-a confirmat în scris profesorului,trimițându-i și un exemplar din “amintirile” sale, că sergentul major Ciurea Ioan este cel care a arborat steagul românesc in dimineața zilei de 25 octombrie 1943 pe catargul așa numitul “országzászlós emlékmü” (monumentul cu steag național) și nimeni alticineva!
Fiindcă tot s-a pomenit in articolul publicat în “IdeD” și de monumentul horthyst de tristă amintire care s-a aflat în timpul celui de al doilea război mondial în centrul Careiului, cel “cu steag național”, s-ar mai putea adăuga următoarele amănunte legate de acesta: el a fost proiectat în anul 1940 de inginerul șef al orașului Karácsonyi Károly senior, a fost realizat, construit, pus în operă de celebrul, pe vremea aceea, pe plan local, făuritor de monumente funerare și sculptor Gui Demeter, a fost inaugurat in anul 1941, pasărea simbol “turul madár”, simbolul național maghiar, dar mai ales al Ungariei Mari, avea să râmână pe soclu până în luna noiembrie 1944, monumentul și-a incheiat definitiv și irevocabil existența la sfârșitul anului 1950. Aceste informații, dacă erau conținute in articolul din “IdeD” erau mai mult decât suficiente.
O altă versiune a povestirii referitoare la momentul ridicării tricolorului pe catarg in orașul Carei in ziua de 25 Octobrie 1944 și care n-ar trebui să fie nici ea neglijată sau total ignorată de către istoricii sătmăreni, a fost publicată în ziarul “Glasul Maramureșului” Anul I, Nr.167 din 25 oct. 1997 sub titlul: “Un băimărean scapă câte o lacrimă de durere în fiecare zi de 25 octombrie” autor George Stuparu. De fapt, cel intervievat, domnul George Uglai (decedat) s-a născut in anul 1933, a crescut in orașul Carei, familia Uglai locuind in acele vremuri pe actuala str. Doina din Carei, chiar vis-a-vis de actuala biserică ortodoxă Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, fostă biserică greco-catolică română înainte de anii ’50. George Uglai a scris un articol despre acele evenimente și in revista “Magazin Istoric” dar pe care eu, din păcate,mn-am reușit (incă) să-l găsesc și să-l citesc.
Nu ascund faptul că sunt foarte interesat de aflat răspunsul la o intrebare generată tot de o afirmație pe care am găsit-o in cartea domnului profesor Ioan Ciarnău, la pag. 191, întrebarea fiind: ” Din cine a fost formată delegația notabilitătilor orașului, care s-a prezentat, in frunte cu primarul (care primar?), după tradiție, cu pâine și sare, la comandantul Diviziei 9 infanterie al Armatei Române eliberatoare, pentru a face urarea cuvenită de bun venit?”
Nutresc speranța că in viitorul nu foarte îndepărtat, mai precis incă în această a mea viață, voi găsi un răspuns precis și la această întrebare, inclusiv din lectura articolelor ce vor mai fi publicate in “Informația de Duminică” de adevărați istorici și referitoare la subiectul “ziua de 25 Octombrie 1944 la Carei”.
Autentifică-te pentru a răspunde
Mihai G.
26 octombrie 2015 la 12:06
Ptr. “justice”: “(Detaşamentul de onoare este constituit din 1000 de militari ai Diviziei 4 Infanterie ”Gemina”.)”- din comunicatul oficial al MApN. Plus trei plutoane din Satu Mare (ISU+Jandarmi+Batalion 52 Geniu), plus trei plutoane Garda de onoare regimentul 30 Garda de onoare, în uniforme noi. Cât fac?
Ptr.” gigi”: În Satu Mare au fost vreo 50-100 de “privitori”, dar in Carei, au fost peste 1.000-1.500.
Autentifică-te pentru a răspunde
justice
26 octombrie 2015 la 08:22
1300 de militari? hai ma! asta-i o divizie intreaga, nu aveti habar
Autentifică-te pentru a răspunde
gigi
26 octombrie 2015 la 06:42
Lume putina.Fotografii au evitat sa “prinda” si “multimea”de oameni,prezentand doar militarii si oficialitatile la Satu Mare si Carei.
Autentifică-te pentru a răspunde