Asculta acest articolFără să putem numi “Reformă” iniţiativa primului ministru Marcel Ciolacu este meritorie în sine. Adică omul vrea, dar nu se poate. O dată se opune sistemul, altădată PNL, întotdeauna oamenii din sectorul propus a fi revăzut, revizuit, restructurat, reorganizat, reconfigurat etc. etc.
O schimbare care să nu afecteze deloc salariaţii, dar să se facă şi o economisire a banului public este imposibilă.
Pe de altă parte, o reformă pe termen lung trebuie să pornească de la o analiză temeinică a situaţiei economice. Nu poţi pune pe catâr o greutate mai mare decât o poate duce bietul animal pentru că îl omori.
O reformă care distruge orice speranţă într-o revenire puternică şi durabilă a industriei este un pas sigur spre recesiune.
Să luăm un exemplu. Firmele din domeniul HORECA nu şi-au revenit după pandemie, că iată guvernul vine cu o contramăsură care loveşte şi salariaţii din sistemul de stat şi industria turismului< desfiinţarea voucherelor de vacanţă. Acestea pe de o parte susţin turismul intern, pe de altă parte vine în ajutorul salariaţilor.
Un beneficiar primeşte de la stat un bon în valoare de circa 1500 de lei. Aceşti bani intră în circuitul financiar, firmele plătesc impozite şi astfel banul investit de stat aduce bani la buget. Este un circuit, aşa cum întreaga economie este un circuit, întotdeauna în avantajul statului.
Valoarea unui voucher este aproximativ egală cu salariul net al unui angajat pe salariul minim în sistemul HORECA. Asta înseamnă că fiecare voucher asigură un salariul minim pentru o lună. Dar cu cei 1500 de lei primiţi în mână, angajatul cumpără produse cu TVA inclus. Deci o parte din amărâtul de salariu minim se reîntoarce la stat, sub formă de TVA sau accize în cazul combustibilului şi alcoolului. În curând şi din majorarea TVA-ului la alimentele care conţin zahăr statul îşi va lua partea.
Cu cât banul se învârte de mai multe ori, cu atât sunt mai sănătoase finanţele publice. În cazul voucherelor guvernul, partea PSD din guvern, vrea să rupă un circuit care deja se dovedea benefic pentru toată lumea. Acest simplu exemplu este un simptom al unei gândiri politice structural greşite.
Făcută pe de o parte sub presiunea Comisiei Europene, pe de altă parte sub presiunea angajaţilor din sistemul de stat, reforma dacă este reformă trebuie să aducă după sine un miracol economic.
Dacă o reformă nu aduce după sine nicio revigorare economică la ce bun o mai faci? Pentru că aşa cere Comisia Europeană. Totul pentru reducerea deficitului.
România trebuie să ia contramăsuri. Cererea de a renegocia PNRR este un prim pas, o reîntoarcere cu faţa către realitate. Modul în care a fost întocmit Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă lasă impresia că suntem o naţiune dificilă.
Şi Germania este în faţa unei reforme. Pe care încearcă să o facă după o “agendă economică pentru creştere şi prosperitate”.
În numele cui propune Marcel Ciolacu reforma lui pe care în lipsa unui nume optimist o numeşte când “reformă administrativă”, când “reformă fiscală”.
Ce semnale transmite către salariaţii din sistemul de stat, către mediul de afaceri, către populaţie? Că va fi extrem de dureros pentru toată lumea.
Despre Reformă se vorbeşte intens, dar până în acest moment nimeni nu a primit asigurarea că lucrurile vor merge mai bine după adoptarea setului de măsuri propuse.
Se vorbeşte despre scăderea impozitelor pentru companii, despre scăderea contribuţiilor la asigurările sociale prin reforme în sistemul social? Nu. Auzim numai despre creşteri de preţuri şi scăderea puterii de cumpărare.
Şi din când în când auzim câte ceva şi despre spargerea coaliţiei PSD-PNL.
Dacă despărţirea va fi din cauza voucherelor cine va ieşi în câştig, PSD care vrea să le desfiinţeze sau PNL care vrea să le menţină?
