Asculta acest articolIată o zicere drăguță: “Există disensiuni în coaliție, dar acestea conduc spre o decizie care asigură stabilitate și echilibru”. Mai multă înțelegere pentru schimbul de replici dintre Marcel Ciolacu și Rareș Bodgan nu se poate imagina.
Dar să vedem ce au de împărțit cele două partide. În primul rând nu se înțeleg asupra măsurilor care trebuie luate pentru a mulțumi și mediul de afaceri și sistemul de stat. Au opinii diferite despre pensii, despre economie, despre impozite și taxe. Văd în mod diferit cam tot ce mișcă în țară.
Cu toate acestea, stabilitatea politică este asigurată. “Acest construct între centru-dreapta, PNL, și centru-stânga, PSD” asigură stabilitatea și echilibrul țării, repetă domnul Ciucă.
Rezultă de aici că dacă este asigurată stabilitatea politică restul vine de la sine. Adevărul este că stabilitatea de care vorbește liderul PNL este o iluzie. Calmul cu care se desfășoară protestele, tăcerea, neimplicarea mediului de afaceri, lipsa unei alternative la actuala guvernare sunt elementele care lasă impresia că există o viguroasă stabilitate politică.
În realitate, guvernul PSD-PNL stă într-un echilibru fragil. Ies sau nu ies liberalii de la guvernare, se întreabă social-democrații. Are PSD o înțelegere secretă cu AUR, se întreabă PNL. Există cumva discuții între PNL și alianța de dreapta din zona USR-Forța Dreptei? Sunt prea multe variante pentru ca măcar una dintre ele să merite să fie solid analizată pentru a-i determina gradul de credibilitate.
Mai mult decât diferențele doctrinare este o chestiune de neînțelegere între persoane. În județul cutare nu PSD și PNL nu se înțeleg, ci președintele X cu președintele Y. De pildă la Satu Mare cei care nu se înțeleg sunt în primul rând Adrian Cozma și Mircea Govor. Se sapă reciproc, cu specificația că primul care a ridicat piatra a fost liberalul.
Este în gena liberalilor să fie mai certăreți. PNL s-a rupt în atâtea bucăți, au apărut atâtea fracțiuni neoliberale că nici nu le mai poți ține pe răboj. Călin Popescu Tăriceanu s-a reîntors la bază, dar a plecat Ludovic Orban. La PSD a plecat Victor Ponta, dar s-a întors fără să plece altcineva. Aceeași situație este și în cazul primarilor. Mai degrabă vor pleca primari PNL spre PSD decât invers.
Dacă, vorba domnului Ciucă, disensiunile din coaliție asigură stabilitate, disensiunile din interiorul partidului dărâmă cetatea liberală din interior, piatră cu piatră, procent după procent.
În fond nu sunt mai grozave realizările la guvernare ale PSD decât ale PNL. Sau să spunem altfel, nu a făcut PNL mai multe greșeli la guvernare decât PSD. Atunci de ce, în sondaje, un partid crește, iar altul scade?
Imaginea generală a PNL este a unui partid care caută scandalul cu orice preț. Așa cum este și cazul USR. Pe de altă parte PNL nu s-a remarcat prin măsuri de dreapta care să-i asigure susținerea clasei de mijloc, a micilor întreprinzători. S-a aruncat în susținerea marilor investitori, însă este prea puțin. Voturile nu vin din direcția aceea. De acolo probabil vine o oarecare susținere în campaniile electorale.
Mai grav este că PNL are un electorat fluid în vreme ce PSD are un electorat captiv pe care prin diferite metode îl ține aproape. Nicolae Ciucă a ajuns la concluzia că disensiunile apropie, nu despart cele două partide pentru că nu îndrăznește să spună că ambele sunt prea slabe ca să formeze în jurul lor majorități apropiate ca ideologie, ca doctrină.
Adică sunt prea neajutorate ca să-și poartă permite să se comporte ca niște partide mari.
Fii primul care comentează