Asculta acest articolÎn schimb ştiu că nu va fi candidatul comun PNL-PSD la funcţia de preşedinte al României. Bănuiesc, după datele prezentate chiar de Nicolae Ciucă pe pagina de socializare că PNL “s-a stabilizat undeva la 21-22%”.
Puţin pentru ambiţia PNL de a fi considerat un partid mare, mult în raport cu activitatea curentă a partidului condus cu multă lejeritate, şi aş zice chiar cu oarecare detaşare, de generalul care, prin tăcerea îndelungată, ne aminteşte de Kutuzov, generalul dolofan care, împreună cu iarna, l-a învins pe Napoleon.
La fel ca preşedintele PSD, care nu-şi foloseşte al doilea prenume, Ion, nici Nicolae Ciucă nu utilizează în spaţiul public cel de-al doilea prenume, Ionel. Dintr-o jenă, oarecum de înţeles, faţă de Ionel Brătianu nici liberalii nu-i spun Ionel. Este posibil ca şi Nicolae Ciucă să-şi fi pus între paranteze prenumele Ion pentru a nu se face nicio apropiere între el şi Ion Iliescu. Chestii de psihologie politică la care nu ne pricepem, dar este dreptul fiecărui individ care are două prenume să-şi gestioneze cum doreşte renumele de om public.
Dincolo de orice abordare lejeră, anunţul de ultimă oră venit din partea lui Nicolae Ciucă privitor la decizia PNL de a merge singur în alegeri este o adevărată piatră de hotar.
Până aici am mers în parteneriate, întâi cu USR şi UDMR, apoi cu PSD, dar s-a terminat. Ne dorim, zice preşedintele PNL, un “construct politic” prin care să se dezvolte un proiect de ţară agreat de toţi partenerii.
Exact acest “construct politic” este şi a fost mărul discordiei dintre PNL şi USR, apoi dintre PSD şi PNL. Disputa cu USR ţine de trecut, însă a lăsat urme adânci făcând aproape imposibilă o colaborare în viitorul apropiat.
Disputa, sau mai bine zis disputele cu PSD, vin din trecut, sunt actuale şi arată că se vor menţine şi în viitor. Nu poţi pune la aceeaşi masă stânga şi dreapta fără ca apropierea să nu producă scântei.
Un singur exemplu: PNL vrea cotă unică, PSD susţine impozitarea progresivă. Şi ce este mai important într-o ţară decât legea salarizării? Nimic în plan civil. Doar războiul, revoluţia, revolta populară depăşeşte gradul de interes al cetăţenilor faţă de o lege.
Dintr-un salariu de 15.000 de lei cota de 16% înseamnă 2400 de lei. Un nimic faţă de câţi bani îi rămân în mână acelui salariat. Dintr-un salariu de 3300 cota de 16% nu înseamnă doar 528 lei, ci pâinea pe multe zile.
Desigur, nu socotim celelalte dări, dar diferenţele de abordare sunt imense. Un impozit progresiv este mai aproape de ceea ce putem numi justiţie socială.
Ideologic, doctrinar, cele două partide se află unul la polul nord, altul la ecuator. Lui Nicolae Ciucă şi lui Marcel Ciolacu li se pot găsi, ca oameni, asemănări, părţi comune, dar nu şi celor două partide pe care le conduc. S-au încuscrit formând USL, dar divorţul a venit înainte de a se naşte urmaşi.
Nicolae Ciucă exprimă o stare de fapt. PSD nu-şi doreşte o alianţă electorală cu PNL. Cu 30 de procente în traistă se simte pe cai mari.
Candidatul lor prezidenţial intră sigur în turul doi. De ce s-ar alia cu un partid care-i ia şansa de a urca singur pe prima treaptă a piedestalului politic?
PNL ar face bine să se întoarcă acolo unde îi este locul: pe partea dreaptă a eşichierului politic. A reuşit să se alieze prin fuziune cu PDL, duşman de moarte ani buni. De ce nu ar reuşi o alianţă cu PMP? Liberalii au ieşit împreună cu useriştii în stradă să huiduie PSD-ul. L-au votat împreună pe preşedintele Klaus Iohannis în turul doi al prezidenţialelor. Vor face la fel dacă în turul doi ajunge candidatul PNL şi candidatul PSD.
Problema majoră, pe care Nicolae Ciucă se preface că nu o vede este că nu pare să existe nicio şansă a candidatului PNL de a ajunge în turul doi al alegerilor prezidenţiale.
Dacă este să se realizeze “un construct politic” acesta este, un candidat prezidenţial puternic. În rest, chiar şi proiectul de ţară la care visează Nicolae Ciucă, este o hologramă pe zidul palatului Cotroceni.
