Asculta acest articolJoi se va prezenta mult aşteptatul buget pe anul 2013. Este aşteptat cu nerăbdare de toată lumea. Este nevoie de bani mai mulţi pentru că numărul parlamentarilor a crescut, de asemenea a crescut numărul ministerelor. Sunt aşteptate restructurări şi la unităţile deconcentrate din judeţe. Momentul unor măsuri dure este propice.
Premierul Ponta trebuie să ia taurul de coarne înainte de a se trezi opoziţia. PDL îşi descoperă propriile defecte unul câte unul şi nu are mijloacele de a se lupta cu puterea. Practic încă nu există un principal partid de opoziţie. Faptul că PDL şi-a fixat congresul undeva prin luna mai demonstrează degringolada care domneşte în rândurile sale. La rândul său PP-DD nu a descoperit că este partid parlamentar. Va dura ceva vreme până se vor trezi orgolii politice în sânul acestui pseudo-partid. Aşadar, Victor Ponta are mână liberă. Poate tăia în carne vie. Poate lua orice măsuri fără teama că lumea va ieşi în stradă pentru că electoratul USL este încă sub vraja campaniei electorale.
Teoretic, aşa s-ar părea că stau lucrurile. În realitate se ivesc voci critice de peste tot. Un exemplu este primarul de la Sibiu care a luat o atitudine foarte critică faţă de primele măsuri luate de Executiv. El nu este de acord cu modul în care guvernul tratează problema taxelor locale.
Dar ce măsuri anti-populare ar putea lua actualul guvern? Una dintre ele ar putea fi reintroducerea impozitului forfetar. Este aceeaşi măsură pe care a luat-o Guvernul Boc şi care a dus la dispariţia a mii de firme. USL a criticat-o la vremea respectivă. Acum o reia, aparent sub altă formă. Impozitul forfetar funcţionează ca o foarfecă. Nu doar că taie elanul firmelor, ci le desfiinţează. Introducerea acestui impozit obligă firma să ia în calcul anul precedent, în toate cazurile unul mai bun decât cel ce urmează, în vreme de criză rulajul firmelor scăzând de la un an la altul.
În primii ani de după căderea regimurilor comunsite erau la modă terapiile de şoc. Se tăiau dintr-o singură mişcare legăturile cu economia dirijată. Se desfiinţau locurile de muncă, se închideau marile combinate, se renunţa la minerit. În actuala conjunctură istorică terapia de şoc ar trebui să vizeze tăierea privilegiilor. Decapitarea băieţilor deştepţi din energie este un exemplu. Se va merge mai departe atacând clientela politică, desfiinţând cartelurile formate în jurul marilor proiecte, a autostrăzilor, a lucrurilor uriaşe din bani publici? Pârtiile şi bazinele Elenei Udrea au înghiţi o jumătate de miliar de euro. Ce se întâmplă cu acele proiecte inutile? Nu cumva, pe alte paliere, noua putere continuă aceeaşi politică economică perdantă?
Măsurile anti-populare ale premierului Ponta nu se mai pot lua împotriva individului. PDL a tăiat salarii şi pensii pentru 3 mandate. USL nu are altă cale decât să taie din tortul clientelei politice, în primul rând de la nivel naţional, pentru că acolo sunt banii. Administraţia locală nu se lasă mai prejos, dar aici sunt în joc sume mult mai mici. Restricţiile şi controlul nu rezolvă singure problemele. Mai trebuie făcut ceva în plus. Are guvernul o strategie specială pentru agricultură? Dacă întrebi guvernul poţi găsi răspunsuri. Dacă îi întrebi pe producători nu prea au ce să spună. Guvernul USL nu a luat nicio măsură sau pe care le-a luat nu le-a dus până la capăt.
Încă nu e prea târziu. Toată lumea aşteaptă ceva mai concret decât discuţiile pe tema modificării Constituţiei. Modificarea atitudinii faţă de problemele reale din economie este prin ea însăşi o măsură anti-criză. Victor Ponta are o şansă istorică de a schimba faţa României. Se va folosi de ea sau o va rata lăsându-se dominat de populism şi demagogie, crezând că este destul să spui că faci ceva, în realitate nefăcând nimic.
