Asculta acest articolÎn acest scurt interval până în momentul în care li se va permite partidelor să-și afișeze semnele electorale și să-i îndemne în mod direct pe cetățeni să-i voteze, fiecare tabără încearcă din răsputeri să-și radicalizeze electoratul. Prin declarațiile sale, Klaus Iohannis se situează în postura de lider informal al PNL.
Strategia sa se desfășoară în jurul unei teme deja verificate. Lupta anti-corupție s-a validat ca un subiect de succes garantat. Traian Băsescu a scăpat de suspendare invocând statul de drept, independența justiției, lupta anti-corupție. PNL, și președintele Iohannis, nu au alte teme. Problema este în ce măsură vor reuși să radicalizeze electoratul.
Adevărul, în această fază a competiției politice, nu contează. Partidele se conduc după regula, nescrisă, “mai bine mințim noi decât să-i lăsăm pe alții să spună minciuni”. Nu se poate discerne între adevăr și minciună, între partidele bune și cele rele. Impresia generală este că toate sunt la fel. Numai mint diferit.
Un efort considerabil pentru radicalizarea propriului electorat face și UDMR. Situat ușor peste pragul electoral, este vital pentru UDMR să convingă populația maghiară să se prezinte la vot. Cea mai la îndemână temă este autonomia, însă liderii Uniunii nu merg atât de departe ca un Laszlo Tokes. Prin urmare este nevoie de multă muncă de lămurire, de repetate și insistente contacte cu populația. Mobilizarea ei se face prin invocarea necesității păstrării limbii, a tradițiilor, a culturii maghiare. Nu este o muncă ușoară atâta vreme cât liderii UDMR nu-și permit să devină radicali pe față, după modelul Jobik sau a extremiștilor independenți.
Următorul partid care se bazează pe radicalizarea unui electorat mai special este USR. Partid născut în stradă, practic din flăcările incendiului de la Colectiv, USR joacă rolul Alianței Civice din primii ani de după revoluție. Nu are însă forța, determinarea intelectualilor care s-au angajat în lupta pentru democrație împotriva partidului lui Ion Iliescu. Nici PSD-ul de azi nu le mai oferă ocazia de a se ridica împotriva “neocomuniștilor”. PSD a fost “retrogradat” de la partid neo sau cripto-comunist la acela de “partid al penalilor”. E o mare diferență. “Penali” are și PNL. Spune că s-a debarasat de ei, spre deosebire de PSD. Asta ține la o prea mică parte a populației. Din această cauză, este relativ ușor pentru PSD să încline balanța în favoarea sa.
PRU, ultimul sosit pe câmpul de luptă, are o singură șansă să intre în Parlament: să se radicalizeze sau să dispară. Fără să-și revendice moștenirea Uniunii Vatra Românescă și a Partidului România Mare, PRU vrea să prindă acel electorat captivat de discursurile naționaliste ale unui Gheorghe Funar și Corneliu Vadim Tudor. Deocamdată dă dovadă de decență, dar nu știm ce cale va urma liderul său, Bogdan Diaconu, cel care se pozează cu portretul lui Vlad Țepeș în spate și, în același timp, îl împinge pe Victor Ponta spre fotoliul de premier.
PSD a depășit faza radicalizării. Și-a consumat toate etapele, de la partid neocomunist, securist, extremist-șovin, nereformat, corupt până la această ultimă fază, de partid al “penalilor”. Trecând și printr-un proces de fanatizare, în timp PSD și-a format un electorat captiv care-l votează indiferent de ce se spune despre liderii săi. Se zvonește că în ajunul alegerilor vor fi arestați niște lideri, adversari ai PNL, USR și ai președintelui Iohannis, care s-au remarcat prin discursuri anti-DNA. Acest lucru va avea un efect invers: se va radicaliza și electoratul PSD. Ce va urma, numai Dumnezeu știe!
