Asculta acest articolNici nu este nevoie de alte taxe. Este suficientă una şi bună: TVA-ul majorat de la 9% la 19% va face ravagii la servicii, bunuri de larg consum, materiale de construcţii, agricultură.
Nu trebuie uitată nici majorarea TVA de la 5% la 9% care va afecta cea mai umilă dintre activităţi, cartea.
Această majorare este primul cadou otrăvit pe care îl face PSD populaţiei şi firmelor de la preluarea cârmei guvernului.
PNL mai mârâie puţin, dar numai în surdină. Semn că PNL nu s-a decis nici să meargă sută la sută alături de PSD, ca un partener umil şi loial, dar nici să facă opoziţie din interior, aşa cum au procedat social democraţii când liberalii deţineau funcţia de prim ministru.
Dacă pe agenda guvernului primul punct este umplerea bugetului pentru a putea susţine stufosul şi în mare parte inutilul aparat de stat, pe agenda partidelor politice principala preocupare este pregătirea pentru alegerile de anul viitor.
Apar, în acest context, o serie de întrebări frecvente care ţin de contradicţiile prezentului.
Astfel, partidele pe care de-a lungul timpului PSD le-a bătut în alegeri, după metode nu tocmai corecte, se întreabă dacă PSD mai este partidul vinului fiert şi a cârnaţilor cu varză de la 1 Decembrie? Dacă social-democraţii îşi reiau vechile tactici şi strategii va câştiga fără probleme trei din cele patru rânduri de alegeri, europarlamentarele, localele şi parlamentarele.
Mai puţin prezidenţialele unde sunt înfrânţi de fiecare dată. Pentru că atunci când există o singură ţintă majoritatea populaţiei votează împotriva candidaţilor PSD.
În acelaşi context al contradicţiilor şi nesiguranţei se pune întrebarea dacă PNL a rămas acelaşi partid al filfizonilor, supărăcioşilor şi individualiştilor?
De asemenea, lumea este curioasă să vadă când vor exploda greii din fostul PDL, oarecum în consens cu foşti mari grei din PNL. Este timpul să se analizeze şi care sunt consecinţele infuziei de PDL în PNL. Fuziunea celor două partide au transformat eşecul fiecăruia în parte în succesul comun scontat? În afară de un preşedinte, destul de anemic, a mai livrat ceva marele PNL? A livrat crize peste crize. Nu trebuiesc ignorate nici partidele care s-au micşorat, din mari s-au făcut mici. Cât ţărănism a mai rămas în PNŢ-CD care timp de patru ani, între 1996 şi 2000, a fost principal partid de guvenare? Principal partid de guvernare a fost şi PDL, pentru ca până la urmă să-şi piardă şi numele, nu doar renumele.
La ce a condus infuzia de spirit pedelist în PNL? Când va da în clocot relaţia nepotrivită dintre PNL şi PSD? Cu câte luni înaintea alegerilor va ieşi PNL de la guvernare? Sau va da bir cu fugiţii PSD lăsându-l pe Iohannis cu guvernarea pe cap? La nivel local, din cauza alegerii primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene dintr-un singur tur, apare serioasa chestiune a alianţelor electorale.
USR, cu trei primari de oraşe mari, Bucureşti, Timişoara, Braşov, nu are absolut nicio şansă să le recâştige dacă nu intră într-o largă alianţă electorală.
Mergând singur în alegeri, cu toată creşterea lui spectaculoasă în sondaje, AUR nu are şanse să câştige vreun fotoliu de primar. La rândul lor, ca seminţele de mac în grâu, partidele mici se străduiesc degeaba la alegerile locale, nefăcând altceva decât să încurce candidaţii partidelor nu foarte mari, însă dominante, PSD şi PNL.
În Transilvania mai apare o problemă a alianţelor pe care UDMR le numeşte anti-maghiare, dar în fond şi primarii UDMR sunt expresia alianţei tuturor partidelor maghiare împotriva candidaţilor partidelor româneşti.
Problema naţională din Transilvania nu poate fi eludată. De ce pentru unguri menţirea identităţii ar fi o problemă naţională, iar pentru români o problemă naţionalistă?
Şi ungurii au toată îndreptăţirea să se unească pentru câştigarea alegerilor aşa cum şi românii au aceeaşi îndreptăţire. Este ridicol să te lansezi într-o competiţie pe care eşti sigur sută la sută că o vei pierde.
De ce seria întrebărilor despre contradicţiile prezentului poate continua la nesfârşit pentru că viitorul este mai nesigur ca niciodată.
