Asculta acest articolPeste victoria zdrobitoare a PSD din 11 decembrie nu se poate trece. Ea pare mai catastrofală decât eşecul PNL, la aceleaşi alegeri. Social-democraţilor li se cer şi lămuriri despre programul electoral. De la alegerile din 1996, când se vorbea despre 15.000 de specialişti pe care CDR promitea că îi va folosi în exerciţiul guvernării, nu s-a mai discutat atât de mult despre o platformă electorală.
E de observat că Platforma România 100, programul propus de Dacian Cioloş, a dispărut cu totul din atenţia opiniei publice. Nu a mai rămas nimic din platformele celorlalte partide. Din când în când, câte un lider liberal aminteşte că unul sau altul din punctele din programul PSD a fost propus de PNL.
Se pune întrebarea dacă pe viitor, luându-se după PSD, toate partidele vor propune programe complete, nu doar o schiţă generală. Partidul lui Dragnea este luat la rost pentru promisiunile electorale, datorită cărora a câştigat alegerile. I se impută populismul, lipsa de rigoare economică. Preşedintele Iohannis a considerat programul prezentat de guvern “prea optimist”. Relaxarea fiscală, însoţită de creşterea salariilor, este ca o maşină care intră pe contrasens. Economia nu va suporta aceste măsuri. Va sucomba şi din alte cauze, mai profunde. Mai trebuie adăugată şi neîncrederea în integritatea principalului partid de guvernare, recunoscut pentru apetitul său special pentru corupţie.
Nu a trecut decât o lună de la învestirea guvernului Grindeanu şi ţara este cuprinsă de proteste stradale. Desigur, oamenii nu se adună în faţa guvernului pentru că a mărit salariile, a scutit pensiile de până la 2.000 lei de impozitare, nici pentru că a oferit gratuitate pe CFR studenţilor. Nu sunt revendicări sociale majore. Nemulţumirea vine din populismul programului cu care s-au câştigat alegerile. O scenă politică dezechilibrată zdruncină întreg sistemul. Majoritatea este receptată ca fiind prea puternică, iar opoziţia prea slabă. Ca mediator, preşedintele ţării s-a oferit să readucă echilibrul. Deşi parte a puterii, atacă guvernul şi încearcă să ridice opoziţia.
Între timp economia este ignorată. Privitor ca la teatru, prea multă vreme, la un moment dat Banca Naţională intervine şi atrage atenţia că leul o ia la vale. Fugărită şi de măsurile populiste ale guvernului şi de protestele din faţa guvernului, biata monedă naţională se chirceşte în faţa euroiului şi dolarului.
Are cineva vreo răspundere? În mod normal, indiferent de situaţiile neprevăzute, responsabilitatea cade pe umerii guvernului. Partea de vină a preşedintelui este cel mult de ordin moral. Este parte a Executivului, însă având altă culoare politică opinia publică îl judecă separat de activitatea guvernului. Până şi preşedintele Băsescu a reuşit să se detaşeze de măsurile luate de guvernul PDL.
Până acum PSD a acuzat destul de timid că nu-şi poate pune programul în practică din cauza protestelor. Nu a nimerit-o cu ordonanţa de urgenţă pe modificarea Codului Penal. Dacă nu s-ar fi personalizat, dacă nu ar fi fost în cauză şi Liviu Dragnea, protestele nu ar fi avut loc. S-ar fi iscat o dezbatere publică aprinsă, însă fără ieşiri în stradă. Această situaţie specială se va răsfrânge asupra întregii vieţii politice. Pe de o parte guvernul nu va mai îndrăzni să emită ordonanţe de urgenţă, pe de altă parte preşedintele va tergiversa promulgarea legilor trimise de parlament. Libertatea de mişcare a guvernului va fi mult redusă. Este în favoarea sau în defavoarea dezvoltării economice? Vom vedea. Şi controlul civil îşi are limitele sale şi, prea strâns, se poate transforma într-o frână. Jocul politic este atractiv, dar cum îl suportă economia?
