Asculta acest articol
27 decembrie 2021 intră în istorie ca dată a primului vaccin anti-covid în toate ţările Uniunii Europene. Fiecare ţară a desemnat primul vaccinat în mod simbolic. Într-o ţară primul vaccin i-a fost aplicat unei persoane de o sută de ani. În România prima persoană vaccinată este asistenta care a preluat primul pacient infectat cu coronavirus. Se întâmpla în urmă cu zece luni.
În majoritatea ţărilor evenimentul a fost transmis în direct de televiziuni. Într-adevăr, este un moment istoric. Mai precis, un moment de răscruce în istoria omenirii. Marea întrebare este dacă Marea Vaccinare va avea efectul scontat.
Pentru imunizarea populaţiei este obligatoriu ca procentul persoanelor vaccinate să treacă de 60%. Deci nu se câştigă cu 50% plus unu, aşa cum se votează în parlament şi în consiliile locale şi judeţene. Nu se câştigă ca la alegerile de primari într-un singur tur de scrutin, cu cel mai mare rezultat. Nu se scapă de coronavirus decât dacă te vaccinezi de două ori, deci în două tururi.
Să punem însă răul în faţă. Se ştie că există un curent destul de puternic anti-covid, persoane care nu cred în coronavirus, care încearcă să facă prozelitism.
Protestele anti-restricţii s-au extins în toată lumea, cele mai violente fiind în ţările cele mai dezvoltate. Foarte probabil, se vor înregistra şi proteste anti-vaccin. Dar aşa cum spunea un medic infecţionist, este problema fiecărui cetăţean. Fiecare om decide dacă se vaccinează sau nu. Părinţii decid dacă îşi vaccinează sau nu-şi vaccinează copiii. Cei care deja s-au vaccinat ne asigură că injecţia nu doare deloc. Este un lucru important, mai ales pentru copiii care se tem de injecţii. :i trebuie să recunoaştem că sunt destui maturi, mai ales bărbaţi, care tremură când primesc o injecţie.
Ce rol joacă instituţiile statului în aplicarea acestei uriaşe acţiuni la nivel mondial şi naţional? Se ştie că pe de o parte nu sunt disponibile pentru toată lumea, iar în al doilea rând nu sunt suficiente cadre medicale care pot aplica vaccinul. Acest lucru induce în rândul populaţiei teama că nu va reuşi să ajungă la vaccin. Ne putem imagina cozi uriaşe în faţa spitalelor, a cabinetelor medicale. Ne putem imagina că se vor da vaccinuri pe sub mână, aşa cum se da carnea, cafeaua, portocalele etc. în timpul regimului comunist.
Nu trebuie exclusă nici varianta politizării acţiunii de vaccinare. Opoziţia nu s-ar chema opoziţie dacă nu va reacţiona negativ la prestaţia guvernului. Este posibil ca partidul anti-sistem, care s-a remarcat prin acţiuni anti-mască să iniţieze şi proteste anti-vaccin. PSD a promis că va monitoriza guvernul de coaliţie pas cu pas. Lucrurile nu sunt atât de simple cum par. Prin amploarea ei, acţiunea aceasta depăşeşte orice imaginaţie. Nu sunt excluse nici reacţiile adverse ale medicamentului, de care, evident, nu se poate face vinovat decât producătorul. Dar există altă soluţie? Nu.
Indiferent cum se va descurca sistemul sanitar în faţa acestei uriaşe provocări, responsabilitatea cade în sarcina guvernului. Vaccinarea la nivel naţional este primul mare test al guvernului de coaliţie condus de Florin Cîţu. Ministrul Sănătăţii nu a ezitat să afirme că este un moment istoric. Acest lucru nu poate fi contrazis cu niciun argument. Pandemia este o realitate palpabilă. S-a văzut peste tot, în economie, în viaţa publică, în viaţa fiecărui pământean.
Când se va termina coşmarul? Aşa cum s-a văzut de nenumărate ori în istorie, omenirea repetă greşelile care au produs cele mai mari dezastre de-a lungul timpului.
Pe întreaga perioadă a crizei a persistat întrebarea: cum va arăta lumea după pandemie? Iată că acel moment nu este departe. Este o chestiune de luni. Dacă în acest an Naşterea Domnului a fost sărbătorită sub rigorile restricţiilor, este posibil ca Învierea Domnului să fie sărbătorită ca înainte de pandemie? Este optimismul suprem, greu de argumentat, dar nimeni nu-i poate obliga pe oameni să nu spere că sfârşitul pandemiei este posibil.
