Asculta acest articolOare ştie primul-ministru ce reglementează? Ceea ce face Marcel Ciolacu are un ridicat nivel de risc. Cât de urgentă este această reglementare a sistemului de stat? Vine dintr-o nevoie interioară? Nici vorbă. Doar acel deficit bugetar limitat de UE obligă România să ia aceste măsuri.
Dacă prin măsurile propuse se urmăreşte doar îndeplinirea criteriilor impuse de Bruxelles, nu ne aflăm în faţa unei reforme reale, conformă cu nevoile şi aşteptările societăţii noastre, în întregul ei.
Au cerut sindicatele din sistemul de stat reducerile de personal şi economisirea unor sume de bani pentru a echilibra economia? Au cerut firmele din sectorul privat majorarea TVA-ului?
Această micro-reformă cu impact nimicitor asupra ambelor sisteme, de stat şi privat, va avea consecinţe greu de bănuit. Politicienii se ceartă, câte un liberal răzleţ trage câte o salvă împotriva PSD, voluntarii social-democraţi răspund pe măsură. Rareş Bogdan şi Robert Sighiartău, pe de o parte, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, pe de altă parte, se întrec în postări din ce în ce mai agresive şi fără perdea. Ei şi alţi războinici ar trebui să realizeze că, de data aceasta, provocările nu sunt politice. Sunt sociale. Asta se lasă cu mari sacrificii.
O reformă neconformă cu aşteptările societăţii nu face altceva decât să polarizeze populaţia, să pună în contradicţie bugetarul cu lucrătorul din privat, instituţiile de stat cu companiile private. Merită menţionat că până acum marile companii nu par să fie afectate de această revoluţie fiscală ca firmele mici şi mijlocii. Ce simte gospodarul care aude că nu va mai avea voie să vândă un porc din cei doi pe care i-a crescut în gospodărie? În curtea ţăranului este mai mare dramă atunci când nu-şi poate vinde porcul la târg decât la Curtea Constituţională unde judecătorii se luptă să-şi păstreze pensiile nesimţite, care se adaugă la salarii.
Ceva atât de complex cum pare să fie ordonaţa guvernului nu se face cu nervi, cu reproşuri, la plezneală. Şi mai ales fără cunoştinţele necesare.
Cel care propune reglementările, premierul Marcel Ciolacu, nu ar trebui să se lase ghidat de concepţii liberale atunci când reglementează în domeniul economic?
Responsabilitatea politică a măsurilor propuse pentru economie trebuie să şi-o asume PNL, în vreme ce social-democraţii ar trebui să-şi ia în sarcină cu precădere domeniul social. Îşi va asuma PSD-ul responsabilitatea pentru soarta salariaţilor la stat care vor rămâne fără slujbe? Din moment ce de mersul economiei depind toţi, de la bugetari la pensionari, nu ar trebui să prevaleze măsurile economice? PNL, ca partid de dreapta, trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru efectele negative care vor fi resimţite de mediul economic. Dacă PNL nu-şi poate impune punctul de vedere liberal în faţa premierului PSD trebuie să iasă de la guvernare.
Unde începe şi unde se termină responsabilitatea politică? Nu va exista un singur responsabil sau vor fi doi responsabili, respectiv liderii celor două partide? Dacă nu se porneşte de la principii ferme, bine gândite, reforma nu va fi decât o încropeală pentru a îndeplinii criteriile impuse de la Bruxelles. Lumea din ce în ce mai bulversată, trebuie să ştie că dacă nu se respectă deficitul bugetar, de 4%, România nu primeşte fondurile din PNRR, de peste 6 miliarde de euro.
Privind spre cele două partide de la putere, PSD şi PNL, spre liderii lor, ne putem întreba dacă nu cumva Inteligenţa Artificială ar fi putut genera măsuri mai eficiente decât cele lansate de primul ministru Marcel Ciolacu, mare parte dintre ele neagreate de PNL.
O guvernare comună a două partide presupune împărţirea beneficiilor, dar când vine vorba despre împărţirea responsabili-tăţilor apare germenele războiului.
Dincolo de toate neajunsurile, trecând peste inerentele certuri politice, vor reuşi cele două partide, PSD şi PNL, să ducă până la capăt acest început de reformă? Unde vor tăia mai dureros, în sistemul de stat sau în sistemul economic, privat?
