Asculta acest articolDe exemplu cazul primarului din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, prezintă interes la nivel național, mai cu seamă că la mijloc este vorba despre soacra care, bine intenționată, ca să-și salveze ginerele, s-a gândit să mituiască o judecătoare oferindu-i 50.000 de euro, probabil adunați de-o viață. Inaugurarea unei investiții, orice tăiere de panglică, la o grădiniță, la un teren de joacă, la o școală, spital sau pod, prezintă un interes pentru localitatea respectivă, pentru comunitatea locală.
În schimb dacă podul inaugurat are o defecțiune, lipsește un șurub, dacă la clădirea școlii sau spitalului o fereastră nu se închide bine, deja este o știre de interes național.
Acest mod de a privi lucrurile provine de la rețelele de socializare. Site-urile locale preiau știrea, iar presa națională, în special televiziunile, avide de sânge proaspăt, ca niște țânțari anofeli, se aruncă asupra prăzii transmițând malaria știricistă la nivelul întregii țării.
Accidentele, cu cât sunt mai grave, și sunt destule, cu cât se soldează cu mai multe victime, sunt considerate cele mai citite știri. De unde vine setea asta de sânge, de cruzime, de “imagini care vă pot afecta emoțional”? În niciun caz de la o omul de grotă.
Mai degrabă omul modern are o aplecare nefirească spre acte de cruzime. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, cele întâmplate în Fâșia Gaza, “închisoare în aer liber” cum o numea site-ul dohanews.co din Qatar, trimit umanitatea într-un timp, într-o lume pe care o credeam demult uitată.
Este treaba istoricilor, a psihiatrilor, sociologicilor și psihologilor să explice de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, de ce omenirea face aproape în mod regulat câte un salt în trecutul sălbatic.
Procesul de resălbăticire a speciei este un fenomen repetabil. Cum se spune, îl poți scoate pe leu din sălbăticie, dar nu poți scoate sălbăticia din leu. Dar să revenim la probleme mai actuale. Recent am scris despre afacerea Lasconi.Veche militantă, unul dintre liderii marcanți ai USR, Elena Lasconi a fost eliminată de pe lista USR pentru Parlamentul European. Ceva obișnuit la orice partid. Este problema fiecărei formațiuni politice să-și întocmească listele electorale.
În acest caz, banal până la urmă, șocant a fost motivul: pentru că la referendumul pentru familie primărița muncipiului Câmpulung a spus că ea a votat pentru familia tradițională.
Contează doar ca știre de senzație că fiica doamnei Lesconi a scris că este bulversată, că îi este rușine că mama ei nu-și mai respectă principiile, adică a trădat comunitatea LGBT, care este recunoscută de USR ca grup liber să-și exercite instinctele, naturale sau dobândite. Mă rog, habar n-am.
De la acest caz, în care am căutat numai senzaționalul, de la confruntarea de idei la scandal nu a fost decât un pas. Întrebați dacă au idee dacă în circumscripția lor electorală, respectiv în județul Satu Mare, ar exista o comunitate LGBT, parlamentarii USR s-au simțit ofensați.
Întrebarea este dacă un partid își asumă până la capăt un principiu, oricare ar fi el? Să trecem de la libertatea de gen, la clasicul Libertate, Egalitate, Fraternitate. Cu libertatea lucrurile sunt clare. Practic este singura parte a Treimei, singurul slogan care se strigă în stradă. Ce s-a întâmplat cu Egalitatea? (Nu cu egalitatea de gen) Dar cu Fraternitatea? Care dintre formațiunile police actuale se revendică de la aceste trei principii? Scutirea de impozite a unor categorii socio-profesionale este în contradicție cu ideea de egalitate.
În Germania există taxa de solidaritate. O variantă timidă propusă de PSD a fost refuzată de PNL. Dincolo de disputa politică, adică ce vrea ăla nu vreau eu, nu cumva era vorba despre principiul fraternității?
În sfârșit, teme prea complicate pentru noi, jurnaliștii. Cel mai bine este să rămânem la subiecte futile, cum ar fi modul în care un partid, în acest caz, USR, susține comunitatea LGBT din convingere sau din interes politic?
Unul dintre parlamentarii USR a spus, mai pe ocolite, că nu ar prea fi de acord cu linia partidului său în problema familie tradițională versus familie modernă. Să-i fie de bine! Și cu asta am încheiat subiectul.
