Acum 35 de ani începea războiul între Iran şi Irak

Asculta acest articol

Războiul dintre Iran şi Irak (cunoscut şi sub denumirea de Primul Război din Golful Persic şi alte nume) a început în septembrie 1980 şi a durat până în august 1988, fiind cel mai lung război convenţional al secolului al XX-lea. A fost cunoscut sub denumirea de „Războiul din Golful Persic” înainte de „Războiul din Golf” din 1990.

Războiul a început când Irakul a atacat Iranul pe 22 septembrie 1980, printr-o invazie terestră şi aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state şi temerile Irakului legate de o insurgenţă Şiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluţia Iraniană. Irakul dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deşi Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluţia Iraniană şi a atacat fără o declaraţie de război, trupele sale au avut un succes limitat şi au fost respinse rapid de iranieni, care au recuperat aproape tot teritoriul pierdut până în iunie 1982. În următorii şase ani, Iranul a fost în ofensivă.

În ciuda cererilor Consiliului de Securitate al ONU de încetare a focului, ostilităţile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea de ambele părţi a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni ca Iranul să părăsească tot teritoriul ocupat pentru a respecta graniţele de dinainte de război, stabilite în 1975 prin Acordul de la Alger. Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în 2003.

Războiul a cauzat numeroase pierderi omeneşti şi economice – aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniţi – însă nu a adus nici despăgubiri de război şi nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial, prin prisma tacticilor de luptă similare< război de tranşee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „ţara nimănui” şi utilizarea armelor chimice de către Irak împotriva trupelor iraniene şi a civililor irakieni kurzi. La vremea respectivă, Consiliul de Securitate al ONU a declarat faptul că „au fost folosite arme chimice în lupte”. Totuşi, în aceste declaraţii ale ONU nu se preciza faptul că doar Irakul a folosit arme chimice, astfel încât „comunitatea internaţională” a păstrat tăcerea în timp ce armata irakiană folosea arme de distrugere în masă.