Asculta acest articolŞtiinţa ne lămureşte că azurul cerului este doar o iluzie optică şi că nu este generat de vreun pigment din aer. Pe o zi senină, bolta cerească pare să fie de un albastru deschis. Aspectul este generat de efectul trecerii luminii soarelui prin atmosfera din jurul pământului, în compoziţia căreia se află gaze dar şi alte elemente.
Atmosfera este compusă în cea mai mare parte din gaz de azot, 78%, şi oxigen, 21%. Gazul Argon şi apa, sub formă de vapori, picături şi cristale de gheaţă, sunt următoarele cele mai comune. Există, de asemenea, mici cantităţi de alte gaze dar şi mici particule solide, cum ar fi praf, funingine şi cenuşă, polen, sare din oceane şi chiar animale foarte mici. Pentru a înţelege mai bine, trebuie ştiut că lumina pe care o generează soarele nu are doar o singură culoare, ci toate culorile< roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet (ROGVAIV). Lumina vizibilă este parte a spectrului electromagnetic pe care ochii îl pot percepe.
Chiar dacă lumina de la soare poate arăta albă, ea este de fapt o combinaţie de mai multe culori care se amestecă între ele continuu. Culorile din compunerea luminii au diferite lungimi de undă, frecvenţe şi energii. Frecvenţa este numărul de unde care se propagă în fiecare secundă iar cu cât lungimea de undă a luminii este mai mare, cu atât este mai mică frecvenţa şi mai scăzută energia pe care o generează. Violetul, de exemplu, are cea mai scurtă lungime de undă în spectrul vizibil. Asta înseamnă că are cea mai mare frecvenţă şi energie. Roşul are cea mai mare lungime de undă şi cea mai mică frecvenţă şi energie. Atunci când lumina atinge ceva, apar fenomenele cunoscute ca reflexia, refracţia şi dispersia. În urma acestor filtrări la trecerea prin atmosferă, lumina albastră devine mai evidentă în percepţia cromatică.
Reflexia luminii este fenomenul de întoarcere a luminii în mediul din care a provenit, atunci când întâlneşte o suprafaţă de separare a două medii. Refracţia luminii este schimbarea direcţiei de propagare a luminii la trecerea dintr-un mediu transparent în alt mediu transparent. Dispersia luminii este procesul de descompunere, prin refracție, a luminii albe în radiații monocromatice (ROGVAIV), adică reversul fenomenului de compunere a fasciculelor monocromatice ce generează lumina alb[. Cerul nu este albastru. Nu există niciun pigment albastru în aer, este doar o iluzie optică. Moleculele de aer absorb lumina albastră şi o emit înapoi la fel de repede. De aceea, lumina albastră este împrăştiată pe tot cerul şi ajunge în ochii noştri din toate direcţiile, motiv pentru care cerul ne pare albastru.
CITEȘTE ȘI:
Platoul Vârtoapelor: Oază de natură și istorie în inima României
Fii primul care comentează