Asculta acest articolDe menționat că la alegerile din anul 2020 partidul lui Traian Băsescu nu a trecut pragul electoral.
Nu este singura formațiune desprinsă dintr-un partid mai mare care nu a sărit peste 5%. Pro România, partidul lui Victor Ponta, ALDE, formațiunea lui Călin Popescu Tăriceanu, au avut același ghinion electoral.
Rămase în afara parlamentului, cele trei partide au supraviețuit mediatic prin prestația președinților, mai puțin a lui Tăriceanu, mai mult a lui Traian Băsescu și Victor Ponta.
De remarcat că din proiectata alianță electorală face parte și Forța Dreptei, partid înființat în grabă, din răzbunare, de Ludovic Orban.
Pe măsură ce trece timpul și se apropie alegerile, nervozitatea crește în rândul partidelor. PNL este în cea mai dificilă situație. Nu are candidat prezidențial, scade în sondaje, nu are o locomotivă, iar PSD îl lasă să se frâmânte singur.
Dacă într-adevăr va fi o alianță de cursă lungă, dacă alături de cele trei partide vor mai merge și alte partidulețe, cum ar fi REPER-ul lui Dacian Cioloș, această alianță electorală s-ar putea să-i facă o serioasă concurență PNL-ului.
Privită cu suspiciune, chiar cu dispreț de PNL, această alianță va crea probleme mari liberalilor care rămân alături de Nicolae Ciucă. Electoratul de dreapta este unul pretențios, cu ștaif. Mai degrabă votează o idee, un principiu, decât persoane. În al doilea rând o alianță electorală PSD-PNL este de natură să îndepărteze alegătorii de dreapta de PNL.
Semnalul dat de USR, Forța Dreptei și PMP, va impulsiona partidele din zona AUR. Astfel este previzibilă o alianță a partidelor suveraniste, patriotice sau cum vor să se numească. AUR are deja un electoral captiv. Conjunctura internațională este propice mișcărilor de stradă.
Deocamdată partidele anti-sistem sunt în expectativă. Să se lase antrenate în tabăra pro-palestiniană sau anti-palestiniană? Alegere grea. Este cu totul altă situație decât în pandemie. În pandemie restricțiile au afectat pe toată lumea. Acum aceste partide trebuie să decidă dacă se lasă antrenate într-o mișcare anti-semită sau anti-musulmană.
Partea întunecată a conflictului din Orientul Mijlociu poate conduce la decizii greșite atât din partea unor guverne, cât și din partea unor formațiuni politice neparticipante la guvernare. O tratare incorectă a situației din Rusia, dar mai ales din Gaza și Israel, poate compromite întreaga construcție politică ridicată în jurul lui George Simion și AUR. În timpul pandemiei partidele de stradă au mizat pe nemulțumire și deciziile greșite ale guvernelor.
În cazul războiului din Orientul Mijlociu frica, nesiguranța, intimidarea, teama că protestele ar putea conduce la acte de terorism joacă un rol crucial.
Riscurile și consecințele unor manifestări negândite fac imposibile luarea unor decizii care să implice și promisiuni. În pandemie protestatarii pretindeau revenirea la normalitate. Acum s-a ivit o imposibilitate tehnică de a protesta împotriva a ceva concret. Liderii unor partide ca AUR sunt de-a dreptul neputincioși în fața unei realități pe care nu o pot gândi, nu o pot cântări din punct de vedere electoral.
Nu pot crea nici măcar iluzia că se situează de o parte sau alta, așa cum s-a întâmplat în cazul războiului dintre Rusia, agresorul, și Ucraina victima.
În cazul războiului din Orientul mijlociu lucrurile încă nu sunt clare.
