Asculta acest articolPseudo-alegerile din Rusia, alegerile din SUA, din India, din Pakistan, alegerile locale din Turcia, alegerile din Europa, pentru parlamentul european, alegerile federale din Belgia, ca și în România comasate cu europarlamentarele, și multe alte tipuri de alegeri de pe întreg mapamondul, înseamnă în sine schimbare.
Indiferent de țară, niciodată în spațiul public nu există mai multă minciună ca după o vânătoare, în timpul unui război și înainte de alegeri.
Cu specificația că este vorba despre o vânătoare de funcții, toate cele trei condiții sunt îndeplinite acum. Orice campanie electorală se finalizează cu alegerea unor persoane în cele mai importante funcții publice.
Cum vânătoare avem, războaie avem, cât se poate de hibride, campanii electorale de asemenea avem din plin, întrebarea este ce ne rezervă viitorul?
Să pornim de la omul care vânează cea mai importantă funcție la care poate râvni un cetățean român: secretar general NATO. Este chiar președintele Klaus Iohannis, care, după terminarea mandatului, ar putea fi șeful NATO.
Această funcție nu se oferă pur și simplu. Cele 32 de țări aleg conducerea organizației prin consens. În aceste zile președintele Iohannis are oaspeți de seamă, printre care și premierul Ungariei Viktor Orban. Desigur, le va cere să-l susțină.
Ce este NATO? Știu și copiii de grădiniță că este cea mai puternică alianță militară și politică din istorie. Ce rol are? De la intrarea țării noastre în această organizație, acum 20 de ani, la 29 martie 2004, fiecare cetățean român a aflat că NATO înseamnă o umbrelă care ne apără de agresorul din Est, de Rusia războinică.
Ce este, ce reprezintă NATO, știm. Știm, de asemenea, ce înseamnă războiul. Îi simțim ravagiile în economie, în viața socială, în viața de zi cu zi.
Ceea ce nu știm, dar credem că știm, este ce însemnă o campanie electorală. O definiție de dicționar este ușor de dat. Ne ajută să înțelegem spiritul unei campanii electorale și literatura. Caragiale i-a surprins nu doar spiritul, ci și mecanismele, jocurile, manevrele din spatele scenei.
Cu tot geniul său, lui nenea Iancu i-ar veni greu să-i surprindă într-o singură piesă, pe protagoniștii de azi. Diana Șoșoacă. Știm despre ea ce ne spune Silvestru, soțul încornorat, că are 136 de kg în viu. Prea puțin.
Un alt personaj pitoresc: Cristian Popescu. Primar la un sector din București, candidează pentru funcția de primar general al Capitalei. Și-a mai pus un nume, Piedone. Vorbește despre el însuși la persoana a treia, sparge ceapa cu pumnul, își pune o cunună usturoi la gât să nu se apropie de el strigoii, și-a angajat un băiat care-l urmează cu o icoană în brațe. Este pe primul loc în sondaje. Să te vedem domnule I.L. Caragiale cum plasezi personajul aceasta într-o nouă Scrisoare pierdută.
IohannSă nu se înțeleagă de aici că disprețuim alegerile și campaniile electorale. Alegerile sunt esența democrației. De la mandat la mandat ar fi firesc să fie aleși tot mai buni gospodari, oameni tot mai cinstiți, mai harnici, mai corecți, incoruptibili.
Lucrurile nu stau chiar așa. Că oamenii nu mai au încredere în alegeri o demonstrează prezența tot mai mică la urne. Își exercită acest drept doar între 36% și 50% dintre cetățenii înscriși pe listele electorale. În schimb putem fi siguri că un dublu procent urmăresc reprezentațiile oferite de soții Șoșoacă, se distrează de șotiile lui Piedone, și, din când în când, mai aruncă o privire și spre candidații serioși.
Din fericire campaniile electorale, spre deosebire de războaie, se termină la termenele fixate. În 10 iunie se termină vânătoarea de funcții la nivel local și european. Vor urma alegerile prezidențiale, în septembrie, și alegerile parlamentare în decembrie.
Poate dacă toți candidații ar lua mai în serios campaniile electorale, ar fi posibil ca și cetățenii cu drept de vot să ia mai în serios alegerile și s-ar prezenta la vot într-un număr ceva mai mare decât au făcut-o până acum. Datoria noastră de cetățeni este să-i urmărim pe vânătorii de funcții și să votăm în consecință.
Fii primul care comentează