Asculta acest articolBugetul îşi reîncepe epopea. La recenta şedinţă a guvernului aflăm că nu este nici catastrofal, nici roz. Traseul său este vrednic de o epopee pentru că după faza elaborării urmează o dezbatere cu autorităţile financiare occidentale, după care el va fi dat publicităţii. E fără nicio îndoială că pe parcus va suferi modificări mai mari sau mai mici. Dar un lucru este cert: după publicarea acestuia vom ştii exact în ce barcă suntem, dacă este aptă pentru a pluti sau, mai rău, dacă ia apă.
Cu alte cuvinte, la sfârşitul lunii ianuarie vom afla cu exactitate cât de bine sau cât de prost o vom duce şi care sunt perspectivele noastre reale.
În rest, deci în afara bugetului ni se prezintă lucruri îndoielnice. Conducerea Institutului Naţional de Statistică va fi demis. Motivul, ni se spune, acesta nu a calculat corect PIB-ul. Necalculându-l corect, determină pierderi uriaşe estimate la cifre cu multe zerouri.
Conducerea INS, contrazice guvernul, susţinând că acele calcule, ale lor, sunt exacte. Poate că au dreptate ei, poate are dreptate premierul, dar nouă ne lasă un gust amar faptul că există atâtea îndoieli într-un domeniu care ar trebui dominat de o desăvârşită exactitate.
Aşa cum ne-am aşteptat, tot justiţia prezintă cel mai înalt grad de interes. Preşedintele Băsescu descoperă că alegerea şefilor autorităţilor judiciare, ce stau în primul front al luptei împotriva corupţiei, trebuie făcută de CSM. Şi într-adevăr articolul 134 din Constituţie stipulează, în alineatul 1, astfel< ”Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii”.
Or, de această dată, propunerea de numire a fost făcută de ministrul justiţiei şi nicidecum de Consiliul Superior al Magistraturii. Presa a socotit că şeful statului a făcut o dezvăluire şocantă.
Dar nu este câtuşi de puţin şocantă. Mona Pivniceru a luat în serios o lege din 2005, referitoare la funcţionarea CSM. Legea respectivă nu a fost abrogată până la această oră. Aceasta a fost impusă în 2005 de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei.
Legea a fost impusă într-un pachet legislativ prin asumarea răspunderii guvernului şi este în funcţiune. Conform acesteia, propunerile le face ministrul, CSM are dreptul la un aviz consultativ, iar preşedintele numeşte. Monica Macovei a susţinut, chiar şi foarte recent, că legea e bună pentru că, consideră ea, o persoană trebuie să răspundă dacă numirile nu sunt corespunzătoare, iar cei numiţi dau greş, în timp ce CSM este un organ colectiv ce votează secret şi nu poate fi depistat vinovatul.
Mai mult de atât: legea a fost agreată şi de UE şi Europa evaluează situaţia din justiţie şi în conformitate cu această lege.
Şi totuşi dacă recitim articolul de mai sus din Constituţie, trebuie să dăm dreptate preşedintelui. Legea din 2005 este, fără nicio îndoială, neconstituţională. Însă, ceea ce iarăşi e ciudat, nimeni, nicio autoritate, nu a fost sesizată.
Anteriorii şefi ai autorităţilor judiciare au fost numiţi conform legii din 2005. Atunci era bună, acum nu, atunci nu încălca Constituţia, acum o încalcă. Faţa reală a lucrurilor, credem, este următoarea: cum persoanele propuse de ministrul justiţiei, Mona Pivniceru, susţinute cu tărie de ea, nu corespund criteriilor cerute de Traian Băsescu, dar cerute şi de buna funcţionare a DNA şi a Parchetului General şi se caută soluţii pentru renunţarea la cei doi.
Aşadar guvernarea USL începe cu nenumărate ambiguităţi inadmisibile într-o ţară normală. PIB-ul ba e calculat corect, ba nu e calculat corect. Bugetul care în mod firesc trebuia la această oră să existe, va mai suporta câteva duşuri reci. Conducerea DNA şi a Parchetului General este făcută după o lege neconstituţională şi faptul că e neconstituţională aflăm abia, acum, după opt ani.
