Asculta acest articolAceastă alăturare a agendei de lucru a celor două instituții oferă o imagine elocventă a rolului pe care-l joacă în viața țării instituția prezidențială și guvernul.
În timp ce primul ministru aleargă din stânga-n dreapta, de la un incendiu catastrofal la o întâlnire cu protestatarii, de la o ședință de guvern la o întâlnire cu președintele Comisiei Europene, președintele țării, șeful statului cum ne place să spunem, are o agendă mai relaxată, o activitate în care primează protocolul, costumele asortate, declarațiile diplomatice, eticheta.
După atâta alergătură Marcel Ciolacu este posibil să se gândească mult mai serios dacă merită să te bați pentru funcția de prim ministru când foarte bine ar putea opta pentru mult mai liniștita funcție de președinte al României.
Poziția de lider al celui mai mare partid de pe scena politică îi permite să aspire la nominalizarea pentru o candidatură la prezidențiale.
Un calcul simplu, bazat pe rezultatele la alegerile prezidențiale, arată că în turul doi indubitabil intră candidatul PSD, urmat în condiții normale de candidatul de dreapta. Cum sondajele îl plasează pe locul doi pe George Simion, președintele AUR, rezultă că în turul doi se vor confrunta candidații PSD și AUR.
În aceste condiții, la fel ca la alegerile din anul 2000, se va vota cu “răul cel mai mic”. Deci PSD poate obține ceea ce își dorește atât de mult, funcția supremă în stat, președinția României.
Pentru a primi susținerea PNL nu trebuie decât să le promită liberalilor funcția de prim ministru. Dacă Marcel Ciolacu se întoarce de la întâlnirea cu președinta Comisiei Europene cu un rezultat bun, adică fără obligația de a majora TVA-ul, cu acceptarea unui deficit bugetar ceva mai suportabil, putem afirma că liderul PSD a plecat la Bruxelles cu legitimația de prim ministru și se întoarce cu patalamaua de viitor președinte al României.
Negocierile cu președinta Ursula von der Leyen nu vor fi deloc ușoare. Originală din Germania, președinta Comisiei Europene știe foarte bine ce înseamnă a face reformă. Germania se află în fața unor decizii legislative, a unor inițiative mult așteptate de economia germană.
Reducerea birocrației, digitalizarea și scutirile de taxe pentru companii sunt prioritățile guvernului federal.
Aceste reforme vor consolida actuala coaliție de guvernare. Spre deosebire de România, partidul populist “Alternativa pentru Germania” se află în sondaje pe locul doi, înaintea SPD, periculos de aproape de creștin-democrați. La un an după alegerile europene, în toamna anului 2025 în Germania vor avea loc alegeri federale.
Dar mai este Germania un model pentru România? Sau a fost un model măcar din momentul în care a fost ales președinte Klaus Iohannis, un etnic german? Se pare că nu mergem în aceeași direcție cu Germania. Indiferent de rezultatul negocierilor de la Bruxelles, Marcel Ciolacu nu va fi așteptat cu flori și aplauze. Problemele s-au supraaglomerat atât cele de interes public, cât și cele strict legate de partid.
Situația din PSD este la fel de explozivă ca situația generală din România. Reapariția în prim-plan a baronilor locali poate trage PSD-ul cu ani buni în spate.
