Asculta acest articolDeseori folosim cuvântul guvernanţi. Ce înţeles are cuvântul acesta? Cine sunt adevăraţii guvernanţi? Sunt doar cei 18 miniştri? Intră în această categorie şi preşedintele ţării? Parlamentarii intră în acestă categorie? Desigur.
Conducerile organizaţiilor judeţe, a organizaţiilor locale, dacă partidul lor este la putere intră şi ei în categoria guvernanţilor. Cel puţin din punct de vedere politic.
Autorităţile locale, prefect, subprefect, înalţi funcţionari din instituţiile statului, directori, şefi de instituţii numiţi politic intră şi în categoria guvernanţilor? Majoritatea se consideră ca parte a guvernului în funcţie.
Spunem mereu că guvernanţii sunt de vină că lucrurile merg prost în ţară. Poate lua decizii un prefect ? Ca reprezentanţi ai guvernului în teritoriu, teoretic, da. În realitate execută nişte ordine. Ce putere are un parlamentar? Ne îndoim că poate lua decizii pe persoană fizică. Un parlamentar este un om norocos care a fost introdus pe o listă electorală de partid. Prin urmare votează cum îi dictează partidul. Ăsta este un parlamentar.
În acelaşi timp, un parlamentar este copărtaş la tot ce face bine şi tot ce face rău guvernul pe care îl susţine cu votul său, în parlament. Pentru asta el are o serie de privilegii. Primeşte lunar o sumă forfetară de 7500 RON, îşi poate angaja şofer, secretară, consilieri, fotografi, postaci etc. I se decontează drumurile, are vacanţe lungi plătite.
Pe scurt, un parlamentar, indiferent că partidul său este la putere sau în opoziţie, este un privilegiat. Deci având privilegii înseamnă că şi parlamentarul din opoziţie face parte din sintagma guvernanţilor, la modul general.
Grevele, mişcările sindicale, toate protestele sunt îndreptate împotriva guvernanţilor. Profesori, cadre sanitare, mineri, magistraţi, personal din penitenciare, ceferişti etc etc. se revoltă împotriva guvernanţilor. Sigur fiecare categorie socială, având cereri, revendicări specifice, dar în esenţă toţi cer acelaşi lucru: mai mulţi bani de la guvern. Guvernanţii nu au propriu-zis bani. Ei au ceva şi mai valoros, o maşinărie minunată sau care poate face minuni: au mecanisme de corecţie. Ordonanţele de urgenţă nu sunt altceva decât mecanisme de corecţie. S-a făcut ceva greşit de către fostul guvern? Guvernul în exerciţiul funcţiunii face o corecţie. Corecţii se pot face şi în parlament dar mecanismul este atât de greoi încât aproape că nu funcţionează.
Pentru corectarea greşelilor din trecut, a deciziilor, a legilor proaste votate în parlament, este nevoie de foarte multă energie: lucru în comisii, discuţii, negocieri, târguri, însă până la urmă vine vacanţa parlamentară şi totul se amână pentru la toamnă.
Dacă începutul pare promiţător, să vedem cum va lucra primul-ministru Ciolacu în noua lui postur[ de stăpân al mecanismelor de corecţie. Şi are multe corecţii de făcut.
Vrea să închidă o zi pe săptămână hipermarketurile care domină tot comerţul în România. Aceşti coloşi aşezaţi întâi la marginea oraşelor, după un timp, datorită prostiei unor primari au pătruns în centrele oraşelor distrugând tot ce însemna comerţ. Micul vânzător, magazinul de la colţul străzii, nu pot concura cu coloşii multinaţionali. Au mai făcut ceva: au distrus şi agricultura. Producătorul român, datorită acestor reţele comerciale transnaţionale nu-şi poate vinde marfa. Concurează cu produse aduse din toate colţurile pământului. Concurează cu produse agricole, alimentare, din ţări care subvenţionează agricultura. Ce să facă bietul fermier român? Stă la mila primului-ministru, a guvernanţilor şi aşteaptă o corecţie. Toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria până acum nu au reuşit să facă necesarele corecţii. Va reuşi Marcel Ciolacu?
Fii primul care comentează