Asculta acest articolCampania electorala are o latura ascunsa, greu de depistat cu ochiul liber. Cetateanul simplu, omul de pe strada, contribuabilul, deopotriva tinerii si batranii, nu inteleg ce propun candidatii inscrisi in cursa electorala. Afisele, fluturasii, interventiile candidatilor, interviurile, aparitii in presa, au un aer de sarbatoare, triumfalista. Distanta de la vorba si imagine la realitate si fapta este uriasa.
Aranjamentele cu liderii de opinie, cu preotii, cu profesorii, cu soferii de pe mijloacele de transport, cu postasii, cu ospatarii, cu liderii de opinie recunoscuti ca atare, dar si cu bulibasii tiganilor, fac parte din arsenalul nevazut al campaniei electorale. Am lasat pe dinafara o serie de alte elemente, cum ar fi plasele cu cadouri electorale, influentele primarilor in functie, ale politistilor, finantistilor si tuturor celor din institutiile de control. Toti au un rol in derularea campaniei, toti pot influenta votul cetateanului simplu.
Se vad aceste lucruri? Nu se vad, dar se banuiesc ca ar exista. Sunt ilegale sau la limita legii? Sunt normale. Tin de priceperea fiecarui candidat, dar nu sunt suficiente pentru calificarea unui pretendent la o functie atat de importanta pentru comunitatea locala cum este cea de primar sau presedinte de consiliu judetean.
Pentru o astfel de functie sunt necesare anumite calitati. Enuntarea unor promisiuni, prezentarea unui program plin de promisiuni pot convinge anumiti alegatori, dar ei trebuie sa stie functiile implica o mare responsabilitate. O serie de candidati dau impresia ca se joaca. Totusi, ei pot primi voturi din partea unor alegatori. Acele voturi sunt de fapt pierdute. Putem vorbi despre un amatorism si din partea alegatorilor, nu doar a candidatilor.
Partea invizibila a campaniei elecorale cuprinde si asa-numitii factori responsabili. Este vorba despre persoanele care ocupa functii importante in institutiile statului. Ei pot influenta votul prin simpla lor atitudine, fara sa incalce legea.
Nu in ultimul rand conteaza pozitia mijloacelor de informare in masa. Presa scrisa oficializeaza mesajul politic. Ziarul se transforma intr-un adevarat monitor oficial. Televiziunea este un intermediar intre candidat si alegatori. Lipsa de experienta a candidatilor ii fac in cele mai multe cazuri de nerecunoscut. Emotiile ii coplesesc pe amatorii de functii publice. Afisul este un instrument auxiliar, fara identitate. Oricine poate atarna un afis pe un stalp, insa acesta nu va aduce voturi. Afisele ii avantajeaza pe candidatii cu notorietate, deja cunoscuti din mass media din aparitiile precedente.
Tot din campania invizibila fac parte si furnicutele din jurul candidatilor. Echipele de campanie sunt, de regula, foarte complexe, fiind alcatuite din oamenii care lucreaza la imagine, executand fotografii, afise, slogane, filmulete, aranjamentul fizic al competitorilor si terminandu-se cu lipitorii de afise, organizatorii de intalniri sau simplii chibiti. Zeci sau chiar sute de voluntari care roiesc prin sediile partidelor fac parte din partea invizibila a campaniei electorale. Practic in competitie intra aceste echipe. Ele il poarta pe candidat spre victorie sau spre dezastru. A intra in intimitatea fiecarei echipe de campanie inseamna a face o calatorie in necunoscut. Fiecare partid adopta un stil, fiecare considera ca stapaneste arta seductiei alegatorului. In urma voturilor obtinte in 10 iunie vom vedea in ce masura au transformat teoria in practica.
Fii primul care comentează