Image 1
Image 2

Câteva mostre de comunicare publică

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Vremurile sunt de așa natură încât au dispărut din spațiul public personajele simpatice. Tensiunile sociale, nesiguranța zilei de mâine, din cauze economice și în multe cazuri personale, teama de pandemie, și nu în ultimul rând disputele politice, interne și internaționale, au condus la dispariția figurilor publice carismatice, care să se bucure de o apreciere generală.

Datorat facilităților oferite de rețelele de socializare, disprețul reciproc este la ordinea zilei.

Oamenii se pot batjocori reciproc la orice oră din zi și din noapte prin simpla manipulare a calculatorului, a telefonului personal.

După fiecare atac la adresa unui coleg, a unei persoane publice, atacatorul așteaptă cu o plăcere diabolică, o recompensă în like-uri. Cu cât sunt mai multe like-uri, cu atât se simte mai împlinit. Și, încurajat de succes, merge mai departe.

Politicienii sunt și ei oameni, miniștrii se simt un fel de artiști, de scriitori, și postează la greu tot ce cred ei că rupe gura târgului. Destul de rar, se mai găsesc în jungla facebook-ului și lucruri la locul lor. Dar sunt atât de rare încât nu sunt băgate în seamă.

Fără un pic de venin, fără o doză de răutate, nimic nu are trecere la public. Adică la cei care, la rândul lor, aruncă un pic de venin, descarcă în spațiul public un pic de răutate.

Fără tehnologia actuală multe scandaluri nu ar fi posibile. Mass media tradițională avea un pic de autocenzură, tria știrile, le ierarhiza în funcție de importanța lor socială, culturală, educativă, economică. Până și Marcel Ciolacu, care nu este unul dintre cei mai duri postaci, drept urmare nu are decât vreo 57 000 de urmăritori, evident membri PSD, mai trăznește câte una.

Iată un exemplu: “Voi sunteți urmașii Brătienilor?! Niște circari și marțafoi cu comportament de tip interlop?! Iohannis a cules ce a semănat… Simulacrul alegerilor de la PNL Timiș este imaginea perfectă a acestui partid de terchea-berchea și mațe-fripte cu foamea-n gât care au lăsat România neguvernată doar pentru a-și căra ei pumni în cap în disputele lor interne.”

Nu ne atingem de semnele de întrebare cu câte un semn de exclamare în cârcă.

În condiții normale o afirmație de genul ar putea face obiectul unei plângeri penale. Dar cum politicienilor le-a dispărut demult și bunul simț și responsabilitatea în fața populației, nimeni nu se va obosi să-l tragă la răspundere. Dar, mai devreme sau mai târziu, i se va răspunde cu aceeași lipsă de responsabilitate, pe un ton la fel de necivilizat și neîngrijit.

În bună parte liderul principalului partid de opoziție, dar întrebarea (fără dublarea semnului de întrebare cu un semn de exclamare) este la ce folosește o astfel de ieșire în spațiul public?

Comentariile sunt pe măsură. Iată unul: “Nea Marcele, bre, vezi că atunci când pui minus în față trebuie să schimbi ordinea opțiunilor dacă vrei să fii în ton cu postul lui Cîțu.” Unde dai și unde crapă! Cam în felul acesta se prezintă spațiul public la nivelul cel mai de sus.

Fără să dăm o notă cu mult mai mare, televiziunile creează, totuși, un cadru de comunicare logic, eficient politic și economic, uneori și educativ.

Despre Claudiu Năsui nu se poate spune că este un personaj carismatic, cu mare priză la public. Totuși, dintr-o recentă intervenție la o televiziune, reies câteva idei de bun simț, atât de sincere încât nu ar fi de mirare să nu fie remaniat de primul ministru Cîțu după evaluare.

Iată câteva extrase:
– Din companiile de stat s-a furat timp de 30 de ani.
– Statul nu trebuie să mai aibă ministere mamut, sute de agenţii şi mii de sinecuri. Statul român este extrem de neeficient.
– Trebuie să facem reforma impozitării muncii.
– Banii europeni promişi antreprenorilor nu au existat niciodată.
După expozeul, desigur mai lung, cu critici îndreptate spre trecut, ocolind prezentul, ministrul Năsui trage concluzia: “Nu cred că voi fi remaniat.”

Totuși, dacă ar trebui acordat Marele Premiu, fără îndoială acesta i-ar reveni lui Ludovic Orban. Președintele PNL invocă “forțe externe care încearcă o capturare a partidului”, dar și mai grav, vorbește despre “trădarea intereselor fundamentale ale țării” de către cei care încearcă să câștige șefia PNL prin instalarea lui Florin Cîțu în fruntea partidului.

Dar tot domnul Orban liniștește opinia publică: “Eu nu cedez, ca la Mărășești, Mărăști și Oituz”.

În mod normal după acest mesaj încurajator urmează aplauze.

Populismul de stânga și demagogia de dreapta

Vorbim despre partidele populiste ca și cum partidele tradiționale ar fi sinceritatea întruchipată. Nu promit mai mult decât pot livra, nu manipulează, nu introduc teme false în discursurile lor, într-un cuvânt, nu înșală poporul?